Dr. Monica Trofin, medic specialist cardiologie în cadrul Spitalului Monza:
„Valva mitrală reprezintă poarta dintre atriul stâng și camera principală a inimii, ventriculul stâng.
Valva mitrală are o geometrie foarte complexă și, așa cum ne explicau profesorii în timpul studiilor, are două uși glisante care arată ca velele unei bărci pe apă, ce se umflă când sunt în direcția vântului și se dezumflă odată ce direcția se schimbă.
Nu trebuie să fi văzut filmul „Toate pânzele sus” ca să înțelegem acest concept, este suficient să ne imaginăm că cele două uși ale acestei porți, odată umflate, trebuie să se închidă etanș pentru ca sângele să nu se întoarcă înapoi, ci să își păstreze direcția normală, către calea de ieșire din inimă.
Ca orice structură foarte complexă, valva mitrală este supusă unor posibile anomalii. Unele din naștere, altele dobândite de-a lungul vieții. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, aceste anomalii pot deveni evidente, fie prin depunerea de calciu, care într-o anume măsură este un proces firesc de îmbătrânire, fie consecutiv altor boli ale inimii. Acestea fie modifică geometria pânzelor noastre, fie modifică presiunea exercitată de sânge la nivelul lor. Nu este așadar de mirare că, bolile care afectează valva mitrală nu sunt deloc o raritate și nu mai trebuie să menționez cât este de important să fie descoperite la timp, printr-o serie de investigații specifice pe care le efectuăm în cadrul Spitalului Monza.
Ecografia cardiacă transtoracică este investigația cea mai la îndemână pentru a evalua valva mitrală, fiind o procedură repetabilă ori de câte ori este nevoie, întrucât nu are contraindicații. Cardiologul va analiza structura și mișcarea cuspelor mitrale (cele 2 uși ale valvei mitrale), dacă se lipesc etanș în timpul contracției inimii și dacă se deschid complet, pentru a umple eficient camera principală cu sânge, în diastolă.
Insuficiența mitrală este un termen utilizat atunci când ne referim la faptul că valva mitrală nu se închide etanș, și un volum de sânge refluează în atriul stâng, pe care, cu timpul, îl dilată. De asemenea, este important ca fiecare anomalie sau boală identificată să fie evaluată cât este de severă, severitatea fiind un criteriu foarte important în decizia tratamentului. De obicei, o formă ușoară sau moderată de afectare a valvei mitrale necesită un tratament medicamentos și o urmărire periodică de către medicul cardiolog. În unele cazuri, acesta va avea nevoie de investigații suplimentare, pentru a putea pune un diagnostic cert.
Ecografia cardiacă de stres, care se efectuează după un efort fizic, urmărește structura și funcția valvei mitrale după ce aceasta a fost supusă modificărilor hemodinamice specifice efortului fizic (tahicardie, creșterea funcției de pompă cardiacă sau modificarea presiunilor pulmonare).
Ecografia cardiacă transesofagiană este un instrument extrem de util mai ales în cazurile severe de insuficiență mitrală, la pacienții care au nevoie de intervenție chirurgicală. Se efectuează preoperator, de obicei în regim ambulator (nu este nevoie de internare) și măsuratorile ecografice sunt indispensabile chirurgului care schițează planul intervenției, dacă valva poate fi reparată sau este nevoie de o valvă nouă.De asemenea, tot cu această ocazie se va stabili și metoda care se va folosi pentru a repara valva.
Odată pus diagnosticul și indicația de intervenție chirurgicală, pacientul va intra în programul preoperator și va primi un protocol bine stabilit de investigații preoperatorii – unele cu caracter general (cum ar fi radiografia pulmonară sau consultul stomatologic), altele specifice inimii (CT cardiac, coronarografie, RM cardiac). Odată urmat întregul protocol preoperator, va putea da undă verde pentru o operație în condiții de siguranță pentru pacient.”