Scris de Echipa MONZA
Cuprins
Un pacient în vârstă de 65 de ani, diagnosticat cu regurgitare aortică severă și regurgitare mitrală moderată, a beneficiat de o intervenție chirurgicală minim invazivă pentru înlocuirea valvei aortice cu o valvă biologică modernă (Inspiris Resilia nr. 27). Procedura a fost efectuată prin minitoracotomie dreaptă, o tehnică ce reduce impactul asupra corpului și accelerează recuperate.
Diagnosticul pacientului
Vă prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 65 de ani, diagnosticat cu regurgitare aortică severă primară și regurgitare mitrală moderată. În istoricul său medical se regăsește fibrilație atrială paroxistică, precum și factori de risc cardiovasculari (diabet zaharat, hipertensiune arterială și dislipidemie). Aceste afecțiuni au provocat simptome precum dispnee paroxistică și palpitații, indicând necesitatea unei intervenții chirurgicale de specialitate.
Investigații preoperatorii
La internarea în Spitalul Monza, Dr. Irina Istrate-Andreica, medic specialist cardiolog, a preluat pacientul și a efectuat investigații preoperatorii detaliate pentru a evalua starea generală și specificul patologiilor cardiace:
- Radiografie toracică: A evidențiat desen interstițial reticulomicronodular accentuat, calcificări ateromatoase la nivelul butonului aortic și modificări degenerative ale coloanei toracale.
- Electrocardiogramă (ECG): Ritm sinusal (RS), bloc minor de ram drept (BRD), fără modificări ischemice semnificative.
- Ecocardiografie transtoracică (ETT): A relevat regurgitare aortică severă, hipertrofie ventriculară stângă septală ușoară, ventricul stang cu functie sistolica globala si segmentara pastrate, disfuncție diastolică tip pseudonormal și presiuni de umplere crescute. Alte constatări includ regurgitare mitrală moderată, hipertensiune pulmonară probabilă și dilatarea atriului stâng.
- EcoDoppler carotidian: A indicat ateromatoză ușoară bilaterală, fără leziuni stenozante semnificative.
- Explorare angiocoronarografică: Arterele coronare au fost normale, fără stenoze semnificative.
- Ecocardiografie transesofagiană (ETE): A confirmat regurgitarea aortică severă cu jet excentric și a identificat formațiuni filamentoase hiperecogene pe valvele aortice, sugerând o posibilă vegetație veche.
Protezarea valvulară aortică – Cum s-a desfășurat operația?
Intervenția chirurgicală a fost efectuată de echipa medicală formată din dr. Stanislav Rurac, medic primar chirurgie cardiovasculară, dr. Vlad Halga, medic specialist chirurgie cardiovasculară, iar anestezia a fost asigurată de dr. Nicoleta Arhire, medic primar anestezie-terapie intensivă. Operația a constat în protezarea valvei aortice utilizând o valvă biologică Edwards Inspiris Resilia nr. 27, realizată printr-o abordare minim invazivă – minitoracotomie dreaptă. Procedura s-a desfășurat sub circulație extracorporeală (CEC) asigurată de As. Mihai Voichița, asistent perfuzionist.
Accesul către inimă a fost obținut printr-o incizie toracică antero-laterală dreaptă minimă, iar valva aortică deteriorată a fost înlocuită cu o valvă biologică modernă, recunoscută pentru durabilitatea sa și compatibilitatea crescută cu organismul pacientului. Intervenția s-a desfășurat fără complicații majore în timpul actului chirurgical, pacientul fiind netransfuzat perioperator.
De asemenea, tehnica minim invazivă utilizată, minitoracotomia dreaptă, prin traumatismul redus asupra țesuturilor, a contribuit la o recuperare postoperatorie mai rapidă, un disconfort minim pentru pacient si cu efect cosmetic apreciat de acesta.
Particularități intraoperatorii
Intervenția a avut câteva particularități intraoperatorii importante care au influențat gestionarea cazului:
- Utilizarea unei tehnici minim invazive – minitoracotomia dreaptă, care presupune o incizie antero-laterală mică, a oferit un acces optim la valva aortică, reducând invazivitatea intervenției și trauma asupra țesuturilor.
- Absența transfuziei perioperatorii – În ciuda complexității intervenției, pacientul nu a necesitat transfuzie, reflectând o gestionare eficientă a pierderilor de sânge intraoperatorii.
- Montarea valvei biologice Inspiris Resilia – Alegerea acestei proteze moderne a fost adaptată la nevoile pacientului, oferind o funcționalitate optimă și durabilitate, cu un risc redus de complicații pe termen lung.
Aceste particularități reflectă o planificare riguroasă a intervenției, adaptarea la specificul pacientului și aplicarea unor tehnici chirurgicale avansate pentru obținerea unui rezultat optim.
Evoluția pacientului după operație
Evoluția postoperatorie a pacientului a fost favorabilă, proteza valvulară aortică a fost normofuncțională, iar regurgitarea mitrală s-a redus semnificativ, de la grad moderat la ușor. Fracția de ejecție a ventriculului stâng era initial moderat redusă, dar presiunile de umplere au revenit la normal. Pacientul a fost inclus într-un program de recuperare cardiacă cu rezultate pozitive și a fost stabil hemodinamic și respirator la externare, cu o toleranță bună la eforturile medii și plăgi operatorii în curs de vindecare. Tratamentul anticoagulant a fost adaptat pentru o gestionare optimă pe termen lung.
Recuperarea pacientului după operație
Pacientul a fost inclus într-un program de recuperare cardiovasculară încă din perioada spitalizării. Acest program a fost conceput pentru a sprijini refacerea funcției cardiace și a toleranței la efort după intervenția chirurgicală. Recuperarea a inclus exerciții fizice progresive adaptate capacității pacientului, vizând îmbunătățirea circulației, mobilității și respirației. Evoluția în cadrul acestui program a fost favorabilă, pacientul demonstrând o toleranță bună la eforturile medii până la externare. Această etapă de recuperare a avut un rol crucial în reintegrarea sa în activitățile cotidiene și în reducerea riscului de complicații pe termen lung.
Concluzii
Acest caz evidențiază succesul unei intervenții chirurgicale complexe efectuate printr-o tehnică minim invazivă – minitoracotomia dreaptă, utilizând proteza biologică Edwards Inspiris Resilia. Alegerea unei abordări chirurgicale moderne, gestionarea eficientă a complicațiilor postoperatorii și includerea precoce a pacientului într-un program de recuperare cardiovasculară au contribuit la o evoluție favorabilă.
Recuperarea pacientului subliniază importanța unei echipe multidisciplinare, al cărei efort a permis atât o intervenție chirurgicală de calitate, cât și o monitorizare atentă a stării postoperatorii. Stabilitatea hemodinamică, funcționalitatea protezei valvulare și reducerea semnificativă a regurgitării mitrale reprezintă puncte-cheie în reușita acestui caz.
Pe termen lung, aplicarea unui tratament anticoagulant adaptat și continuarea programului de recuperare vor juca un rol esențial în menținerea stării de sănătate și prevenirea complicațiilor. Acest caz este un exemplu remarcabil al progreselor din chirurgia cardiovasculară modernă și al beneficiilor aduse de abordările minim invazive.
