Cuprins
Pericardita reprezintă inflamația pericardului, care este o membrană formată din două straturi subțiri, asemănătoare unui sac, care învelește inima. Acest „sac” are rolul de a menține inima în interiorul cavității toracice și de a o proteja de infecții, iar inflamația sa poate duce la apariția unor simptome severe, precum și la dezvoltarea unor complicații care pot pune viața în pericol. Cu cât mai repede este depistată și tratată această inflamație a pericardului, cu atât mai mari sunt șansele de recuperare completă și mai mic riscul de complicații pe termen lung.
Cauzele pericarditei
În până la 90% dintre cazuri, nu poate fi identificată o cauză exactă a pericarditei. Diagnosticul va fi, în astfel de situații, cel de pericardită acută idiopatică. În restul cazurilor, cauzele pericarditei pot fi grupate în două categorii principale: cauze infecțioase și cauze non-infecțioase.
Cauze infecțioase ale pericarditei sunt reprezentate, cel mai adesea, de infecții virale. Cel mai frecvent, incriminați sunt agenți patogeni precum:
- virusul Coxsackie A;
- virusul Coxsackie B;
- echovirusul;
- adenovirusurile;
- parvovirusul B19 (cel care provoacă boala a cincea – eritemul infecțios sau „boala obrajilor pălmuiți” – la copii);
- HIV;
- virusul gripal (Influenza);
- virusul Epstein-Barr;
Alte cauze infecțioase ale pericarditei sunt:
- infecțiile bacteriene (ex: tuberculoza);
- infecții fungice (ex: histoplasmoza, coccidioidomicoza, candidoza);
- infecții parazitare (ex: toxoplasmoza).
Cauzele non-infecțioase ale pericarditei sunt și ele variate, incluzând malignități, boli ale țesutului conjunctiv (ex: lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă și boala Behçet), precum și boli metabolice (ex: uremia și mixedemul).
Alte posibile cauze ale pericarditei sunt reprezentate de:
- traumatisme ale toracelui – pericardita se poate dezvolta fie direct în urma unei leziuni, fie ca o reacție inflamatorie întârziată;
- anumite medicamente – se întâmplă în cazuri rare.
Semnele și simptomele pericarditei
Cel mai frecvent simptom al pericarditei este durerea toracică (durerea în piept). Această durere este adesea descrisă ca una ascuțită, însă sunt și cazuri în care pacientul o descrie ca fiind o durere surdă sau chiar ca pe o senzație de presiune în piept. Durerea cauzată de pericardită se poate agrava în acele momente în care tușești, înghiți, respiri adânc sau stai întins și poate iradia spre gât și umărul stâng ori ambii umeri. De multe ori, se va ameliora când stai în picioare ori te apleci în față.
Altele semne și simptome ale inflamației pericardului pot fi:
- dificultățile de respirație atunci când pacientul se întinde;
- tusea uscată;
- palpitațiile (bătăi neregulate sau puternice ale inimii);
- anxietatea;
- oboseala;
- febra;
- umflarea abdomenului sau a picioarelor.
Tipuri de pericardită
În funcție de natura simptomelor și de durata acestora, putem vorbi despre mai multe tipuri de pericardită:
- pericardita acută – cea mai frecventă formă; debutează brusc și nu persistă mai mult de patru săptămâni; pacientul poate experimenta durere toracică intensă, asemănătoare cu cea apărută în cazul unui infarct miocardic (atac de cord);
- pericardita recurentă – când simptomele reapar la 4-6 săptămâni după episodul inițial de pericardită acută;
- pericardita persistentă – durează aproximativ 4 până la 6 săptămâni, dar mai puțin de trei luni;
- pericardita cronică constrictivă – este o formă mai rară, dar mai severă, de pericardită; se dezvoltă lent și poate dura mai mult de trei luni; unul dintre semnele de alarmă poate fi umflarea picioarelor, a gleznelor sau dificultățile de respirație, mai ales în timpul efortului.
Diagnosticarea pericarditei
Prima etapă a procesului de diagnosticare a pericarditei include anamneza și examenul fizic. Pericardita provoacă un zgomot distinct, numit frecătură pericardică, care este generat de frecarea dintre cele două straturi ale sacului pericardic și care poate depistat la ascultarea inimii cu ajutorul stetoscopului.[2][3]
Pe lângă examenul fizic, există și o serie de analize și investigații care pot fi efectuate pentru a diagnostica pericardita sau pentru a exclude alte afecțiuni cu simptome similare. Acestea pot include:
- analize de sânge – pot ajuta la depistarea semnelor unui infarct miocardic, a unei inflamații ori a unei infecții;
- electrocardiografia (ECG/ EKG) – înregistrează semnalele electrice ale inimii și poate oferi informații despre ritmul cardiac;
- radiografia toracică – poate arăta modificări ale dimensiunii și formei inimii, inclusiv dacă inima este mărită;
- ecocardiografia (ecografia cardiacă) – utilizează unde sonore pentru a crea imagini ale inimii în mișcare și poate detecta orice acumulare de lichid în jurul inimii;
- tomografia computerizată (CT) – poate fi utilizată pentru a căuta semne de pericardită constrictivă, în special îngroșarea inimii;
- RMN-ul – poate arăta inflamația, îngroșarea sau alte modificări ale pericardului.
Opțiuni de tratament pentru pericardită
Tratamentul pericarditei depinde de cauza și severitatea bolii. În majoritatea cazurilor, tratamentul este medicamentos, însă în anumite situații pot fi necesare anumite proceduri sau intervenții chirurgicale.
Tratamentul medicamentos al pericarditei
Tratamentul medicamentos al pericarditei acute va include, cel mai adesea, analgezice și antiinflamatoare. Se mai pot prescrie corticosteroizi, imunosupresoare sau imunomodulatoare. În cazul în care pericardita este cauzată de o infecție bacteriană, tratamentul poate include antibiotice.
Pericardiocenteza
Pericardiocenteza este o procedură ce implică drenarea lichidului pericardic, cu ajutorul unui ac și a unui cateter ghidat ecografic sau CT, atunci când acesta se acumulează în exces (efuziune pericardică). Dacă nu se intervine, poate apărea o complicație numită tamponadă cardiacă, când lichidul se acumulează rapid și comprimă inima, împiedicând-o să funcționeze corespunzător. Tamponada cardiacă este o urgență medicală!
În unele cazuri, pentru drenarea lichidului poate fi necesară efectuarea unei proceduri chirurgicale numită fereastră pericardică, ce implică crearea unei „ferestre” între spațiul pericardic și cavitatea pleurală.
Pericardiectomia
La pacienții cu pericardită constrictivă, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea pericardului sau a unei porțiuni din acesta. O procedură de acest tip se numește pericardiectomie și se efectuează în mod tradițional prin sternotomie mediană pe inima oprită sau ocazional prin toracotomie laterală. Vorbim despre proceduri invazive cu durată lungă de recuperare și risc crescut de mortalitate.[2][3][4]
Ca modalitate de a reduce morbiditatea asociată cu abordările chirurgicale mai invazive, au fost dezvoltate tehnici de chirurgie cardiovasculară microinvazive precum minitoracotomia și toracoscopia. Mai există și opțiunea pericardiectomiei prin chirurgie cardiacă robotică, ce presupune utilizarea unui sistem robotic complex, controlat de un chirurg, pentru a efectua operații cu o precizie și o dexteritate superioare celor tradiționale.
Alegerea celei mai potrivite tehnici chirurgicale microinvazive pentru fiecare pacient depinde de mai mulți factori. În general însă, avantajele chirurgiei minim invazive vor include:
- incizii mai mici;
- durere postoperatorie redusă;
- risc mai mic de infecții și alte complicații;
- recuperare mai rapidă;
- spitalizare mai scurtă.
Pericardita este o afecțiune care poate fi tratată cu succes în majoritatea cazurilor. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt însă esențiale pentru a preveni complicațiile.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol au caracter general și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat, este necesar să te programezi la un consult de specialitate!
Bibliografie:
- Dababneh, Ehab, and Momin S Siddique. „Pericarditis”, StatPearls Publishing, 8 Aug. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK431080/. Accesat la 22 Oct. 2024.
- „Pericarditis”, Mayo Clinic, 2024, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/pericarditis/symptoms-causes/syc-20352510. Accesat la 22 Oct. 2024.
- „Pericarditis: Causes, Symptoms and Treatment”, Cleveland Clinic, 23 Aug. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/17353-pericarditis. Accesat la 22 Oct. 2024.
- „Robotic Assisted Pericardiectomy for Constrictive Pericarditis”, American College of Cardiology, 2018, www.acc.org/latest-in-cardiology/articles/2018/04/11/11/01/robotic-assisted-pericardiectomy-for-constrictive-pericarditis. Accesat la 22 Oct. 2024.