Imposibilitatea trecerii unui volum confortabil și normal de aer prin pasajul nazal poartă numele de obstrucţie nazală, și poate determina discomfort cu impact asupra activităţilor zilnice. Această simptomatologie se poate reflecta în alimentaţie, respiraţie, vorbire și somn.

Obstrucţia nazală poate fi consecinţa unei variaţii structurale ori a unui process inflamator sau infecţios la nivelul structurilor nazale ori de vecinătate și poate fi uni sau bilaterală.

Consecinţele obstrucţiei nazale, resimţite de către pacient, sunt:

• Dificultatea realizării inspirului pe una sau ambele fose nazale (în funcţie de locaţia obstacolului);
• Congestia nazală: dificultatea respiraţiei și senzaţia de plenitudine nazală (adeseori se accentuează spre seară și în momentul în care pacietul se întinde în pat);
• Respiraţia orală – de cele mai multe ori inconștientă, involuntară;
• Sindrom de apnee în somn;
• Sforăit;
• Oboseală și senzaţie de somn insuficient, neodihnitor.

La copii, cauzele obstrucţiei nazale pot fi date de malformaţii ale vestibulului nazal și piramidei nazale, atrezii choanale (imperforaţia orificiului posterior al foselor nazale), de formaţiuni tumorale benigne/maligne, corpi străini nazali – patologie întâlnită în genere la copiii peste 6 luni, în cazul cărora în primele zile obstrucţia nazală domină tabloul clinic, ulterior putând apărea infecţia și alte probleme.

Fără doar și poate, hipertrofierea vegetaţiilor adenoidiene (în limbaj popular polipi) reprezintă cauza cea mai frecventă de obstrucţie nazală la copii. Acest ţesut limfoid este situat pe peretelor postero-superior al rinofaringelui, și este prezent la toţi copiii, acesta regresând o dată cu înaintarea în vârstă. Când volumul de vegetaţii este prea mare, ocupă în totalitate rinofaringele și obstruează orificiile posteriorare ale foselor nazale (choanele), determinând obstrucţia nazală. De asemeni, obstruează și orificiile tubare ale trompelor lui Eustachio, împiedicând aerisirea urechii medii și acumularea unui lichid la acest nivel. Această patologie are consecinţe asupra dezvoltării fizice și intelectuale normale a copilului prin privarea organismului de aer oxigenat, și poate fi acompaniată frecvent de episoade repetate de viroze și otite.

Tehnica operatorie pe care o propunem în cadrul Spitalului Monza este cea mai modernă la nivel internaţional, intervenţia realizându-se sub ghidaj endoscopic, cu ablaţia intregului ţesut limfoid cu ajutorul microdebriderului. În acest fel minimalizăm posibilitatea sângerărilor postoperatorii și excludem recidiva.

La adult, rinosinuzitele reprezintă cea mai frecventă cauză de obstrucţie nazală. Fie că vorbim de o rinosinuzită acută în care tabloul clinic asociază rinoree și cefalee, fie că vorbim de o suferinţă cronică, întâlnim inflamaţia pituitarei rinosinusale ce determină diminuarea culoarului respirator. Relaţia de cauzalitate poate fi bidirecţională între obstrucţie și sinuzită.   Sinusurile, fiind cavităţi cu aer situate paranazal, se ventilează prin fosele nazale. Astfel, adesea, un obstacol situat la nivel nazal conduce la o sinuzită cronică.

Tratamentul rinosinuzitelor poate fi strict medicamentos (mai ales în cazul suferinţelor acute) ori poate necesita intervenţia chirurgicală de înlăturare a conţinutului patogen intrasinusal. Chirurgia modernă endoscpică rinosinusală (FESS- Functional Endoscopic Sinus Surgery) este atitudinea terapeutică aplicată de noi în cadrul Spitalului Monza în cazurile cu indicaţie, având la dispoziţie cel mai modern sistem de navigaţie chirurgicală computerizată și posibilitatea de a efectua CT/IRM intraoperator.

Rinitele constituie o patologie cu o pondere însemnată în rândul celor ce acuză obstrucţia nazală. Cornetele nazale sunt structuri ce conţin o lamă fină de os, acoperită de mucoasă bine vascularizată, “mucoasa inteligentă”, capabilă să își modifice volumul în funcţie de temperatura în stare de sănătate. Când aceasta este afectată hipertrofic, vasomotor, alergenic, inflamator, infecţios sau prin aplicarea îndelungată de substanţe vasoconstrictoare locale, cornetele devin excesiv de mari și rezultatul poate fi obstrucţia nazală marcată. Există numeroase metode de tratament pentru rinite, de la utilizarea de steroizi topici, la reducţia volumetrică prin cauterizare sau aplicare de laser la nivelul cornetelor inferioare și până la mucotomia inferioară.

Polipoza nazală reprezintă o patologie în care apar excrescenţe ale ţesutului inflamator la nivelul cavităţii nazale sau sinusurilor paranazale. Polipii determină obstrucţie nazală progersivă și împiedică drenajul sinusal. Din păcate, această patologie este prin definiţie una recidivantă și este mai frecvent întâlnită la persoanele hiperalergice sau astmatice.Tratamentul este multimodal se axează pe ablaţia formaţiunilor polipoide, combinată cu utilizarea de steroizi sistemici sau/și topici pentru a temporiza cât mai îndelung recidiva. De asemeni, consultul multidisciplinar alergologic și pneumologic este indicat.

Deviaţia de sept nazal este o patologie frecvent întâlnită în sfera O.R.L. Fie că ne naștem cu ea (datorită poziţiei intrauterine) sau o dobândim post traumatic pe parcurusl vieţii, își are indicaţia chirurgicală atunci când detemină obstrucţie nazală sau alte complicaţii. Se recomandă ca intervenţia să fie facută după vârsta de 18 ani, ulterior finalizării procesului de maturizare cartilaginoasă și osoasă.

Formaţiunile tumorale benigne sau maligne cu localizare nazală, sinusală sau rinofaringiană determină de asemeni obstrucţie nazală. Caracteristicile ei sunt progresivitatea, o dată cu progrsia în volum a tumorii și de regulă unilateralitatea iniţială. Totodată, pot fi însoţite de epistaxis, otalgie reflexă omolaterală, nevralgii, tulburări oculare și apariţia de ganglioni subangulomandibulari sau laterocervicali, complicaţii întâlnite de regulă în fazele evolutive avansate.

Alte entităţi cauzatoare de obstrucţie nazală pot fi: sinechiile septoturbinare (iatrogene, consecutive intervenţiilor chirurgicale sau traumatismelor, concha bulosa (reprezintă hiperpenumatizarea cornetului nazal mijlociu și poate fi uni sau bilaterală), insuficienţa de valve nazală, luxaţii ale columelei, abcese sau foliculite ale vestibului nazal.

Toate aceste entităţi pot fi unitare sau asociate.

Diagnosticul pozitiv al cauzei provocatoare de obstrucţie nazală se axează pe examinarea clinică realizată de către specialistul O.R.L., examen endoscopic/fibroscopic nazofaringian și imagistică. La momentul actual, CT-ul nativ reprezintă standardul de aur în evidenţierea sferei rinosinusale. Examenul CT cu subsanţă de contrast sau examenul IRM își au indicaţia mai ales în contextual unei suspiciuni tumorale.

În anumite cazuri, sunt necesare analize sangvine complementare, culturi nazale, teste alergice și consulturi multidisciplinare