I se citește curiozitatea în privire. Este acolo o avidă căutare de cunoaștere. La răspântia între scop, pasiune și performanță așa privește Dr. Lucian Dorobanțu profesia de medic pe care a ales-o si care îl provoacă și îl invită să se autodepășească zi de zi.

 

Dr. Lucian Dorobanțu despre parcursul său și țelurile sale profesionale într-un an pe cât de provocator, pe atât de încununat de noi începuturi. Dr. Lucian Dorobanțu a coordonat în cadrul Spitalului Monza una dintre echipele care anul acesta a realizat primele intervenții pe cord robotic.

 

Au fost primele intervenții pe inima realizate robotic, o premieră pentru Sud Estul Europei. Cum ați privit acest nou început, Dle. Doctor?

Sigur că am salutat acest pas înainte. Este o mare provocare pentru că vorbim de cea mai înaltă tehnică a momentului în chirurgia minim invazivă. M-a bucurat faptul că acest progres l-am marcat în echipă. Se spune că în România suntem foarte individualiști și nu ne coalizăm foarte ușor. Eu cred foarte mult în cuvintele lui Newton: “Men build too many walls and not enough bridges”. Cred că este timpul în România pentru mai multe punți între oameni.

 

Chirurgia robotică-un liant, o punte între oameni pentru a trata inimile românilor. Cum ați perceput această tehnologie?

Plecând de la această metaforă, aș spune că platforma robotică da Vinci Xi ne-a primit foarte “prietenos”. Conceptul “intuitive” nu este ales deloc întâmplător. L-am simțit ca pe un “alter ego”. Este o platformă foarte intuitivă, care odată deprinsă îți dă multă libertate de mișcare, o generoasă vizibilitate și multă precizie. Este în egală măsură un aliat al chirurgului, dar și al pacientului. Beneficiile post-operatorii, trauma minimă, lipsa complicațiilor înseamnă pentru pacient timp de spitalizare scăzut și recuperare rapidă.

 

Ați trecut prin toate tipurile de chirurgie, de la clasic, la minim invaziv. V-ați fi imaginat la început de carieră că veți beneficia de această chirurgie socotită chirurgia viitorului?

Mărturisesc că priveam cu speranța la centrele reper ale lumii și îmi doream să pot face în țara mea chirurgie de înalt nivel. Acolo unde mi-am definitivat pregătirea, în țările europene (Franța, Italia) și în SUA am căutat să fiu extrem de implicat și să fructific experiențele unice din centre care au făcut istorie în chirurgia cardiacă. Am nutrit speranța că ne vom putea alinia în România la tendințele europene și mondiale. Faptul că centrul spitalului nostru realizează intervențiile cardiace majoritar prin abord minim invaziv și iată acum și robotic sunt progrese de necontestat.

 

Sunteți un spirit autodidact? Vă inspiră vorbele mentorilor sau profesorilor care v-au marcat destinul? 

Provin dintr-o familie de medici. Aș putea să spun că am trăit într-o familie pătrunsă de un entuzism vital pentru muncă și un mare respect pentru competența profesională. M-a urmărit acest spirit și în relație cu profesorii și mentorii mei, în fiecare etapă a carierei până în prezent. Suntem suma oamenilor și întâlnirilor ce ne-au marcat traseul profesional. Am încercat să învăț de la oameni, mentori, profesori, de la toți oamenii din echipa mea, din România și din străinătate. În ultimii patru ani, fiind coordonator al Cardiomyopathy Center colaborez foarte mult cu Prof. Paolo Ferrazzi, specialist de talie mondială în chirurgia Cardiomiopatiei Hipertrofice Obstructive/CMHO. Este un profesionist care te inspiră la tot pasul. Îi port un mare respect pentru ceea ce a realizat, și pentru că m-a supervizat într-o chirurgie dificilă, cum este cea a CMHO, echipa noastră reușind într-o perioadă scurtă de timp să devină al doilea centru european în acest domeniu.

 

Cum priviți noua generație? Mai sunt tinerii medici de astăzi la fel de dispuși să se lase antrenați pentru performanță?

Cred că fiecare generație are tineri care să fie dispuși să se alăture unei echipe și să învețe din experiența ei. Am învățat să mă las antrenat pentru a putea ulterior împărtăși experiența mea cu chirurgii mai tineri. După ce ai acumulat suficient este momentul să fii altruist. Eu cred că un chirurg împlinit este cel care face și acest efort de mentoriat. Cred în posibilitatea ca elevul să-și depășească mentorul și să se compare nu cu altul, ci cu varianta sa din trecut. Ar fi o mare realizare să obținem cea mai bună versiune a fiecăruia dintre noi. Aceasta înseamnă evoluție.

 

Care este cea mai bună versiune a unui chirurg cardiac?

Să îți faci munca responsabil, mai bine decât ieri, să fii mai bun în fiecare zi, să reușești să treci peste eșecuri și să înveți din ele, să fii alături de omul în suferință. Pacientul să fie în siguranță și să se întoarcă într-o speranță de viață mai bună post intervenție. Indiferent de specialitate, medicul lucrează cu oameni și pentru oameni. Numai atunci când vei considera că aceasta îți este menire, va reuși să te împlinească această alegere. Nu va fi o muncă propriu-zis, ci va deveni o mare pasiune. Și mai este ceva: nu trăim pentru a ne construi “castele”. Când îți pui însă munca în slujba pacienților, vei construi cu fiecare “cărămidă” acele punți între oameni și acel “castel” din poveștile lor de viată. Este locul unde ne vom retrage cândva…cu satisfacție…privind…”o viață de om”!

 

“O viață de OM.” Un om care a evoluat frumos și a înnobilat bagajul interior cu reale calități, cu eleganță și cu anvergură. Le-a pus în slujba pacientului, într-un echilibru perfect între ceea ce a primit ca lecție de viată și ceea ce, cu generozitate, a învățat să dăruiască. Dincolo de cuvinte, de laude și mulțumiri, sunt inimi cărora le dă șansă la viață în fiecare zi.