Scris de Echipa MONZA
La Spitalul MONZA a fost realizată cu succes o intervenție de înlocuire a valvei aortice prin abord minim invaziv, într-un caz de stenoză aortică severă simptomatică, la un pacient cu indicație chirurgicală clară și profil favorabil pentru tehnică cu incizie redusă.
Intervenția a demonstrat că chirurgia valvulară poate beneficia de traumă chirurgicală redusă, fără compromis asupra siguranței sau calității actului operator.
Cuprins
Context clinic
Pacientul, în vârstă de 62 de ani, s-a prezentat pentru:
- dispnee progresivă la eforturi moderate
- fatigabilitate accentuată
- scăderea toleranței la activitate
Examinarea clinică a evidențiat suflu sistolic intens, iar investigațiile ulterioare au confirmat:
- stenoză aortică severă calcifică
- gradient transvalvular crescut
- hipertrofie ventriculară stângă compensatorie
- funcție sistolică păstrată
Evaluarea coronarografică nu a evidențiat leziuni coronariene semnificative.
Analiza în Heart Team
Cazul a fost discutat în cadrul echipei multidisciplinare (Heart Team), care a analizat:
- indicația chirurgicală
- vârsta pacientului
- scorurile de risc operator
- anatomia toracică și a aortei
S-a stabilit că pacientul este candidat potrivit pentru înlocuirea chirurgicală a valvei aortice prin abord minim invaziv, în locul sternotomiei mediane complete.
Decizia a avut ca obiectiv reducerea traumei chirurgicale și optimizarea recuperării postoperatorii.
Desfășurarea intervenției
Intervenția a fost realizată de Dr. Călin Popa prin abord minim invaziv, prin toracotomie anterioară dreaptă, metodă care reduce trauma postoperatorie, durerea și timpul de recuperare.
Etapele principale au inclus:
- Incizie limitată și deschiderea parțială a sternului
- Instituirea circulației extracorporeale
- Excizia valvei aortice calcificate
- Implantarea unei proteze valvulare adaptate profilului pacientului
- Verificarea funcționalității prin ecocardiografie intraoperatorie
Rezultatul intraoperator a evidențiat:
- poziționare corectă a protezei
- absența regurgitării paravalvulare
- gradient transvalvular optim
Intervenția s-a desfășurat fără incidente majore.
Evoluția postoperatorie
Pacientul a fost transferat în secția de terapie intensivă cardiovasculară pentru monitorizare.
Evoluția a fost favorabilă:
- extubare precoce
- stabilitate hemodinamică
- drenaj redus
- mobilizare progresivă în primele zile
Durerea postoperatorie a fost controlabilă, iar recuperarea respiratorie s-a realizat rapid, datorită traumei chirurgicale limitate.
Externarea s-a făcut în condiții bune, cu recomandare de urmărire cardiologică periodică și includere într-un program de recuperare cardiovasculară.
De ce abord minim invaziv în acest caz?
Alegerea abordului minim invaziv a fost posibilă datorită:
- anatomiei favorabile
- absenței intervențiilor cardiace anterioare
- necesității izolării patologiei strict valvulare
Comparativ cu sternotomia clasică, această tehnică a oferit:
- incizie mai mică
- stabilitate sternală mai bună
- recuperare accelerată
- confort postoperator superior
Este important de subliniat că indicația este individualizată și nu toate cazurile sunt eligibile pentru această abordare.
Rezultatul clinic
La reevaluarea postoperatorie, pacientul a prezentat:
- ameliorarea semnificativă a simptomatologiei
- reluarea progresivă a activităților cotidiene
- parametri ecocardiografici în limite optime
Intervenția a permis corectarea completă a obstacolului valvular și restabilirea fluxului sanguin normal din ventriculul stâng către aortă.
Spitalul MONZA – abord personalizat în chirurgia valvulară
Acest caz evidențiază capacitatea echipei de chirurgie cardiovasculară a Spitalului MONZA de a adapta tehnica operatorie la profilul pacientului, menținând standarde ridicate de siguranță și performanță.
Înlocuirea valvei aortice prin abord minim invaziv reprezintă o opțiune modernă pentru pacienții selectați corespunzător, integrată într-un program cardiovascular complex, bazat pe colaborare multidisciplinară și tehnologie avansată.
