Cuprins
Ce este ecocardiografia
Ecocardiografia (ecografia cardiacă) este prima investigație care se efectuează în cazul suspiciunii unei afecțiuni valvulare și aduce informații importante atât despre cauza disfuncției valvulare, cât și despre severitatea acesteia.
Examinarea ecografică în urgență prezintă numeroase avantaje, precum:
- efectuarea la patul pacientului;
- poate fi realizată în ortostatism (poziție verticală), dacă pacientul prezintă ortopnee (disconfort la respirație în poziție întinsă);
- este neinvazivă;
- poate fi efectuată și de către medicii anestezisti, în perioada perioperatorie (înainte și după operație) sau intraoperatorie (în timpul operației).
Dacă ecografia transtoracică (TTE) nu confirmă o suspiciune clinică înaltă de afectare valvulară, în special disfuncție de proteză, atunci este necesară ecografia transesofagiană (TEE).
Urgențele valvulare se prezintă, de obicei, ca instabilitate hemodinamică. Ele se referă atât la patologia acută a valvelor native, cât și a protezelor valvulare, fie ele biologice sau metalice. Leziunile valvulare cronice se prezintă rareori ca deteriorare acută hemodinamică, doar în stadiile finale; în general aceasta este determinată de regurgitările aortice și mitrale acute. Întotdeauna în cazul edemului pulmonar acut neexplicat trebuie efectuată o ecografie de urgență!
Regurgitarea mitrală
Regurgitarea valvei mitrale (regurgitare mitrală sau insuficiența mitrală) reprezintă o afecțiune în care valva mitrală a inimii nu se închide cmoplet, iar sângele curge înapoi din ventricul în atriu.
Următoarele semne ce se evidențiază cu ușurință la ecografia cardiacă sunt comune în regurgitările acute, acestea ducând la supraîncărcarea ventriculului stâng (VS): jet regurgitant sever (cele excentrice pot fi subevaluate), ventricul stâng hiperdinamic (în absența unei afectări anterioare), hipertensiune pulmonară (HTP) și eventual, ventricul drept (VD) mărit, hipokinetic. Se observă patologia ce a determinat regurgitarea, ce nu este întotdeauna evidentă la ecografia transtoracică (TTE) și necesită ecografia transesofagiană (TEE).
Mecanismele regurgitării mitrale acute
Mecanismele regurgitării mitrale acute pot fi:
- ruptura spontană de cordaje (în special în prolapsul de valvă mitrală);
- endocardita (rupturi de cordaje sau perforarea cuspelor = foițelor din țesut; întotdeauna în caz de endocardită trebuie examinate toate valvele, pentru că infecția se poate extinde de la una la cealaltă; se pot evidenția vegetații, însă nu mereu, fiind deseori necesară ecografia transesofagiană = TEE);
- complicații ale IMA (rupturi de cordaje sau mușchi papilari sau în infarctul miocardic inferior poate apărea regurgitarea mitrală ischemică cauzată de tulburări de cinetică);
- traumatismele (ruptura de cordaje sau cuspe).
Regurgitarea aortică
Regurgitarea aortică (regurgitarea de valvă aortică) reprezintă afecțiunea în care valva aortică a inimii nu se închide corespunzător, iar sângele se întoarce de la valva aortică a inimii la ventriculul stâng. Această situație poate împiedica pomparea adecvată a sângelui în restul corpului.
Mecanismele regurgitării aortice acute
Mecanismele regurgitării aortice acute sunt:
- endocardita;
- disecția de aortă tip A;
- traumatisme (ruptura cuspelor).
În disecția de tip A, regurgitarea aortică apare prin tracționarea cuspelor de către rădăcina aortică dilatată, schimbarea geometriei valvulare sau prolapsul faldului de disecție prin valvă, eventual implicând și inserția cuspelor; de obicei, la ecografia transtoracică (TTE) se evidențiază regurgitarea aortică severă, dar este nevoie de ecografia transesofagiană (TEE) pentru clarificarea mecanismului acesteia.
Disfuncțiile de proteze apar din cauza colmatării (la protezele metalice, prin tromb, panus, vegetație, care pot determina doar obstrucție sau asocierea acesteia cu regurgitare, iar la protezele biologice prin vegetație; risc crescut de colmatare există, în special, în situațiile de debit cardiac scăzut, fibrilație atrială și poziționare mitrală) sau regurgitării valvulare prin apariția de leak-uri (scurgeri) paravalvulare.
Scurgerile paravalvulare apar, în general, ca urmare a endocarditei infecțioase sau ca defect de sutură când inelul este foarte calcificat. Când există o scurgere mare, trebuie neapărat suspectată și investigată o endocardită. Printre semnele ecografice posibile se numără: hipercontractilitatea de novo, G max mare cu G mediu normal (pentru protezele mitrale o V max >2 m/sec, cu G mediu normal < 5mmHg și PHT normal este înalt sugestivă pentru o regurgitare cel puțin moderată), vizualizarea jetului cu velocitate mare, ,,rocking valve”- dacă s-a desprins de pe o zonă mare din circumferință, vegetație sau degenerare.
Jeturile de regurgitare mitrală la proteze pot fi ușor neobservate la ecografia transtoracică (TTE) și necesită ecografia transesofagiană (TEE). La pacienți cu proteze metalice aortice și mitrale, cea aortica se vizualizează mult mai bine la TTE din cauza umbrei acustice date de proteza mitrală la TEE.
Ecografia cardiacă reprezintă investigația de elecție în cazul tuturor acestor patologii. Cu acuratețe mai mare, dar cu disponibilitate mult mai mică se poate efectua ecografie transtoracică 3D, iar standardul de aur devine ecografia transesofagiană 3D.
