CUPRINS

1. Ce este chirurgia cardiovasculară
2. Tratament chirurgical boli de inimă
3. Pași de urmat în cazul unei intervenții chirurgicale cardiovasculare
   • Înainte de internare
   • Endocardita infecțioasă
   • În momentul internării
   • După externare
4. Complicații în cazul pacientului operat de boli de inimă
5. Urmărirea postoperatorie a pacientului cu boli de inimă

 

Ce este chirurgia cardiovasculară

Chirurgia cardiovasculară este o specialitate chirurgicală, în cadrul căreia, în România ultimilor ani au început să profeseze din ce în ce mai mulți chirurgi tineri, care folosesc cele mai noi tehnici chirugicale, cele folosite pe plan mondial.

Din păcate, numărul pacienților care au nevoie de intervenții chirurgicale cardiovasculare, încă depășește cu mult capacitatea pe care o poate asigura sistemul medical românesc atât de stat, cât și privat. În România există circa 10-15 centre de chirurgie cardiacă printre acestea numărându-se și Cardiac Center din incinta Spitalului Monza.

În cadrul acestui centru performant de chirurgie cardiovasculară, există o echipă multidisciplinară formată din mai multe cadre medicale: chirurg, anestezist, cardiolog, cardiolog intervenționist, perfuzionist și asistente medicale, medic de recuperare și fiziokinetoterapeut. Niciun membru al acestei echipe nu-și poate desfășura activitatea fără ceilalți, iar echipa nu poate funcționa, dacă un membru al ei lipsește.

Tratament chirurgical boli de inimă

Majoritatea afecțiunilor cardiace necesită tratament medicamentos. Fiind boli cronice, în general, tratamentul se va lua toată viața. O parte dintre bolile de inimă necesită intervenție chirurgicală, deoarece sunt afecțiuni organice, structurale, cu leziuni anatomice severe, iar în cazul lor medicamentele nu pot vindeca, ci doar ameliorează simptomele.

Principalele două boli de inimă care necesită intervenții chirurgicale sunt boala cardiacă ischemică și valvulopatiile severe. Pe lângă acestea, într-un număr mai mic, există și alte afecțiuni cardiace care beneficiază de rezolvare chirurgicală, precum: anomaliile congenitale, tumorile cardiace (necanceroase: mixomul, cel mai frecvent sau canceroase, primitive, foarte rare, mai des metastaze), cardiomiopatia hipertrofică obstructivă (CMHO), pericardita constrictivă.

Pași de urmat în cazul unei intervenţii chirurgicale cardiovasculare

Înainte de internare

Pacientul primește de la medicul cardiolog indicație de operație și este îndrumat către chirurg pentru o consultație în ambulatoriu, unde pe baza documentelor medicale, discută despre necesitatea, momentul, dar și tipul operației ce se va efectua.

Înainte de operație pacientul este internat pentru o evaluare preoperatorie, în cadrul căreia este supus unui bilanț general al pacientului, care cuprinde mai multe investigații:

• coronarografie;
• ecografie cardiacă și ecografie Doppler de carotide;
• radiografie pulmonară;
• probe funcționale respiratorii;
• consultație la Pneumologie, ORL, Stomatologie, Ginecologie (în cazul femeilor);
• analize de sânge și de urină;
• exudat nazal și faringian.

Toată această evaluare cuprinzătoare are ca scop confirmarea diagnosticului pacientului și a indicației chirurgicale, descoperirea altor afecțiuni cardiace sau noncardiace asociate (unele dintre bolile de inimă necesitând intervenții chirurgicale suplimentare), excluderea infecțiilor (dacă acestea sunt prezente, vor fi tratate înainte de operație), stabilirea riscului operatoriu și a atitudinii terapeutice.

Endocardita infecțioasă

Endocardita infecțioasă este o boală rară, dar extrem de severă, care necesită de cele mai multe ori tratament antibiotic prelungit (4-6 săptămâni) și intervenție chirurgicală valvulară, deoarece de multe ori duce la decesul pacientului.

Endocardita infecțioasă apare atât pe valvele native (în special cele malformate sau cu leziuni preexistente – bicuspidia aortică = cea mai frecventă anomalie cardiacă congenitală), cât și pe protezele valvulare, în urma unor intervenții care provoacă pătrunderea bacteriilor în sânge (intervenții stomatologice sângerânde, colonoscopie, intervenții urologice endoscopice etc).

În aceste cazuri, la pacienții predispuși, trebuie efectuată profilaxia endocarditei infecțioase. Pacientul trebuie să ia o doză de antibiotic cu o oră înainte de intervenția chirurgicală cardiovasculară pentru a evita lipirea microbilor de valvele cardiace. De aceea, pacientul la risc de a dezvolta endocardită infecțioasă trebuie întotdeauna să se consulte cu medicul cardiolog curant, înaintea oricăror intervenții.

În momentul internării

Pacientul vine, de obicei, cu o zi înainte de operație pentru o verificare sumară a stării de sănătate și pentru consultația preanestezică.

Durata intervenției chirurgicale variază între două și 7-8 ore, cuprinzând pregătirea pacientului, administrarea anesteziei, pregătirea câmpului operator (disecția planurilor până la locul de reparat), timp în care cardiologul efectuează ecografia transesofagiană atât pentru evidențierea mai bună a anatomiei și ghidarea tehnicii operatorii (tipul de reparare), cât și pentru ghidarea sondelor intracavitare (catetere, canule).

Ulterior, inima se oprește administrând o anumită substanță, însă în unele situații intervențiile chirurgicale cardiovasculare se efectuează pe cord bătând. În cazuri ce necesită oprirea inimii, Atât funcția de pompă a inimii, cât și funcția de oxigenare a plămânilor sunt preluate de circulația extracorporeală. Când chirurgul a terminat de reparat, se repornesc inima și plămânii și se reverifică ecografic rezultatul intervenției, după ce chirurgul îl verifică prin metode proprii. Dacă totul este în regulă, se continuă intervenția pentru coaserea țesuturilor și a sternului.

Dacă la ecografie se constată că există probleme reziduale, inima și plămânii se opresc din nou, se repornește pompa de circulație extracorporeală și chirurgul rezolvă problema. După aceea se face o nouă verificare până când rezultatul este satisfăcător. Un moment sensibil este cel al repornirii inimii și desprinderii circulației extracorporeale, în cadrul căruia medicul anestezist are rolul principal.

Odată ce operația se încheie, pacientul este transferat în Secția de Terapie Intensivă, unde rămâne, în medie, timp de două zile. În acest timp este monitorizat continuu, i se efectuează zilnic radiografie cardiopulmonară, ecografie cardiacă și analize de sânge de mai multe ori pe zi, primind tratamentul specific. Exercițiile recuperatorii încep încă din a doua zi postoperatorie. Când pacientul se află încă în Terapie Intensivă, fiziokinetoteraputul vine să lucreze cu el, continuând până la externare, astfel încât pacientul pleacă acasă pe picioarele sale și poate urca/coborî scările.

În general, în cea de-a treia zi după intervenție se scot tuburile de dren, cateterele și sonda urinară, iar pacientul este transferat la salon, unde mai rămâne internat timp de aproximativ 5 zile pentru tratament, urmărire și recuperare postoperatorie.

Urmează o perioadă de convalescență care durează cam 4-6 săptămâni. Pacientul își revine treptat, reluând progresiv alimentația și activitatea fizică.

Primele 3 luni reprezintă o perioadă mai fragilă, în care mai pot apărea diverse probleme, tratamentul se schimbă mai des, iar după aceea lucrurile se mai stabilizează.

După externare

Ulterior, pacientul se întoarce la medicul cardiolog, la primul control de la aproximativ o lună de la intervenție, când este văzut și de medicul chirurg care evaluează evoluția plăgilor operatorii. Apoi controalele se fac la 3, 6, 12 luni de la intervenție, după care anual, dacă totul se desfășoară conform așteptărilor.

Complicaţii în cazul pacientului operat de boli de inimă

În cazul intervențiilor chirurgicale cardiovasculare, uneori apar și complicații intraoperatorii sau postoperatorii.

Complicațiile intraoperatorii țin de manevra chirurgicală, iar medicul chirurg este cel care le identifică și le rezolvă în timpul intervenției. Complicațiile postoperatorii apar, de obicei, în primele zile postoperatorii și odată cu trecerea mai multor zile de la momentul operației, riscul de apariție a acestora scade.

Cele mai frecvente complicații postoperatorii sunt:

• fibrilația atrială – apare în aproximativ 80% din cazuri și reprezintă o tulburare de ritm trecătoare ce dispare sub tratament și nu mai reapare, dacă pacientul nu are antecedente sau condiții necesare repariției acestei complicații;
• infecțiile – în general, sunt superficiale, ale plăgilor operatorii, dar pot fi și severe, profunde, mediastinite sau endocardite, infecții urinare, bronhopneumonie sau sepsis;

Infecțiile apar în special la pacienții predispuși, vârstnici, cu multiple boli (diabet, obezitate, afecțiuni pulmonare etc.). De asemenea, mai pot apărea complicații inflamatorii, în special la pacienții tineri hiper-reactivi (lichid pericardic și pleural), care cedează la tratament, dar uneori necesită drenaj pe ac sau tub de dren.

Urmărirea postoperatorie a pacientului cu boli de inimă

Este recomandat ca urmărirea postoperatorie, în primul an de la operație, să se facă în locul unde pacientul a fost operat, întrucât pot apărea anumite complicații specifice, pe care echipa medicală în grija căreia a fost, știe să le depisteze rapid și are mijloacele de rezolvare rapidă a acestora. După primul an de la operație este bine ca pacientul să rămână sub supravegherea medicului său cardiolog inițial.

Totodată, pacientul trebuie să știe că tratamentul medicamentos va fi urmat toată viața (probabil cu mai puține medicamente), deoarece în majoritatea afecțiunilor, tratamentul chirurgical nu rezolvă complet situația.