Stenoza valvulară pulmonară

Descriere generală

Stenoza este localizată la nivel valvular și poate fi izolată (stenoză pulmonară simplă) sau asociată cu o varietate de anomalii cardiace complexe. Stenoza pulmonară critică la nou-născut apare, de regulă, pe valva pulmonară bicuspă (două foiţe în loc de trei – aspectul normal).

Simptomatologie și evoluţie (în cazul stenozei neoperate)

Stenoza pulmonară critică evoluează cu cianoză severă (albăstreală), hipoxie importantă (oxigenare insuficientă la nivelul ţesuturilor), tahipnee, tahicardie și insuficienţă cardiacă severă și reprezintă, de obicei, urgenţă chirurgicală.

Stenoza pulmonară mai puţin severă va dezvolta treptat:

Hipertrofie ventriculară dreaptă (creșterea în dimensiuni a ventriculului drept);
Insuficienţă ventriculară dreaptă (decompensarea ventriculului drept) în funcţie de gradul și severitatea stenozei;
Endocardită bacteriană infecţioasă, ± calcificări valvulare secundare (adolescent, adult).

Indicaţia și momentul operator

Intervenţia chirurgicală, în cazul stenozei pulmonare critice (în momentul depistării), este urgentă, iar în regim cronic se realizează cu vârsta de 6 luni (în funcţie de gradul SP și apariţia simptomatologiei).

Tratamentul chirurgical

Comisurotomia valvulară pulmonară în circulaţie extracorporeală (CEC) se realizează în condiţii optime și cu risc operator scăzut.

Plastia de lărgire a trunchiului principal al arterei pulmonare (TAP) cu petec din material biologic, este indicată în cazurile în care SP se asociază cu o stenoză (îngustare) a segmentului arterei pulmonare localizată imediat deasupra valvei pulmonare.