Caracteristici generale

Polipii nazali sunt formaţiuni moi, nedureroase, necanceroase ce cresc și obstruează căile nazale și sinusurile. Aceștia atârnă ca niște ciorchini de struguri și se formează în urma inflamaţiei cronice a mucoasei. Cauzele apariţiei polipilor sunt necunoscute în totalitate, dar un rol important îl au terenul alergic, infecţiile recurente, sensibilitatea la medicamente sau anumite boli autoimune.

Polipii nazali de mici dimensiuni pot să nu determine simptome. Cei de dimensiuni crescute sau grupurile de polipi pot bloca căile nazale și pot determina probleme de respiraţie, pierderea mirosului și infecţii frecvente.

În general, polipii nazali afectează adulţii si bătrânii, dar (foarte rar) pot fi întâlniţi și la copii. Trebuie să facem diferenţa dintre polipoza nazală a adultului și polipoza copiilor care se referă la inflamaţia cronică a vegetaţiilor adenoide și care nu are nici o legătură cu boala descrisă aici.

Tratamenul medicamentos poate micșora în volum polipii rinosinusali și, foarte rar, poate să determine dispariţia lor. Protocolul modern include tratamentul chirurgical endocopic, prin care, de cele mai multe ori, polipii pot fi înlăturaţi în totalitate. Din păcate, boala este recidivantă și în multe cazuri, după câţiva ani, polipii reapar. Tratamentul medicamentos corect efectuat poate să inhibe reapariţia polipilor pentru o perioadă mai lungă de timp.

Cauze

Oamenii de știinţă nu au determinat pe deplin cauzele apariţiei polipilor nazali. Nu este clar de ce unii oameni dezvoltă inflamaţia cronică, sau de ce inflamaţia dezvoltată determină formarea polipilor la unii oameni, și la alţii nu. Inflamaţia apare în spaţiul producător de fluid (membrana mucoasei) a nasului și a sinusurilor. Există dovezi că persoanele care dezvoltă polipi au un răspuns al sistemului imun diferit și alţi markeri chimici în membrana mucosei decât cei care nu dezvoltă polipi.

Polipii nazali se pot forma la orice vârstă, dar cel mai adesea se întâlnesc la adulţii tineri și la cei de vârstă mijlocie. Se pot forma oriunde în sinusuri și în căile nazale, dar apar de regulă în zona unde sinusurile de lângă ochi și din zona obrazului drenează în fosa nazală printr-un canal (complex osteomeatal).

Simptome

Polipii nazali sunt asociaţi cu inflamaţia mucoasei căilor nazale și a sinusurilor ce durează mai mult de 12 săptămâni (rinosinuzita cronică polipoasă este termenul medical corect utilizat). Cu toate acestea, este posibilă existenţa sinuzitei cronice fără polipi nazali.

Polipii nazali sunt moi și nu se simt.  dacă sunt mici, pacienţii nu sunt conștienţi de prezenţa lor. Polipul mai mare sau grupurile de polipi pot bloca căile nazale și sinusurile.

Semnele comune și simptomele sinuzitei cronice cu polipi nazali includ: secreţii nazale abundente (rinoreea); obstrucţia nazală persistentă; scurgeri rinofaringiene (scurgeri posterioare, prin spatele nasului); scăderea sau absenţa mirosului; scăderea sau pierderea simţului gustului; durere facială sau durere de cap; durere la nivelul arcadei dentare superioare; prezenţa presiunii la nivelul frunţii și a feţei; ronhopatia cronică (sforăit); mâncărimi la nivelul nasului.

Când trebuie să consultăm un doctor?

Trebuie consultat un doctor dacă simptomele durează mai mult de 10 zile. Simptomele sinuzitei cronice sau ale polipilor nazali sunt similare multor boli, inclusiv virozei banale.

Trebuie mers de urgenţă la medic dacă întâmpinaţi: dificultate în respiraţie; agravarea bruscă a simptomelor; vedere dublă, scăzută sau limitarea mișcărilor globilor oculari; edem masiv în jurul ochilor; cefalee ce se accentuează brusc, însoţită de febră ridicată sau de imposibilitatea de aplecare a capului în faţă.

Diagnostic

Doctorul poate pune un diagnostic bazat pe simptomele dumneavoastră, un examen fizic general și examinarea nasului. Polipii pot fi vizibili cu ajutorul unui simplu instrument de iluminare.

Alte teste de diagnostic includ:

Endoscopia nazală. Un tub subţire, flexibil sau rigid (fibroscop sau endoscop) cu o lumină cu fibră optică și o videocameră atașată, inserat prin nas îi permite doctorului să realizeze o examinare detaliată a interiorului nasului, deschiderile fiziologice ale sinusurilor și, uneori, interiorul sinusurilor. Procedura este, de asemenea, cunoscută ca rinoscopie endoscopică.

Studii de imagistică. Imaginile obţinute prin tomografie computerizată (CT) sau rezonanţă magnetică nucleară (RMN) îl ajută pe doctor să vizualizeze mărimea și localizarea polipilor în zonele mai profunde ale sinusurilor și să evalueze extensia inflamaţiei. Prin aceste studii, doctorul exclude prezenţa altor posibile obstrucţii ale cavităţii nazale, ca anomaliile de structură sau alte tipuri de tumori canceroase sau necanceroase. În rinosinuzitele cronice polipoase, de elecţie este examinarea CT.

Teste de alergie. Doctorul poate sugera teste cutanate pentru a determina dacă alergiile au contribuit la inflamaţia cronică. Cu un test cutanat tip prick, mici picături de agenţi alergeni sunt aplicate cutanat pe antebraţ sau pe spate. Picăturile sunt lăsate pe piele timp de 15 minute înainte ca doctorul sau asistenta să analizeze tegumentul pentru semne de reacţii alergice. Dacă un test cutanat nu poate fi realizat, se pot solicita teste de sânge ce verifică anumiţi anticorpi pentru variaţi alergeni.

Testul de fibroză chistică.  Dacă aveţi un copil diagnosticat cu polipi nazali, doctorul vă poate sugera testarea pentru fibroză chistică, o boală ereditară ce afectează glandele ce produc mucus, lacrimi, salivă și sucuri digestive. Testul de diagnostic standard pentru fibroza chistică este un test non-invaziv – testul sudorii – ce determină dacă perspiraţia copilului este mai sarată decât a altor oameni.

Complicaţii

Polipii nazali pot cauza complicaţii deoarece ei blochează fluxul aerian normal și drenajul fluidelor, dar și din cauza inflamaţiei cronice ce stă la baza dezvoltării lor. Potenţialele complicaţii sunt:

Reacutizări ale astmului. Rinosinuzita cronică poate determina atacuri de astm.

Infecţii sinusale. Polipii nazali vă pot face mult mai predispuși la infecţii sinusale care apar adesea sau devin cronice.

Extinderea infecţiei către orbită. Dacă infecţia se extinde către orbită și către nervul optic, poate cauza edemul sau protruzia globului ocular, imposibilitatea mișcărilor, scăderea acuităţii vizuale sau chiar orbirea ce poate deveni permanentă.

Meningită. Infecţia se poate extinde către membranele și lichidul ce înconjoară creierul și măduva spinării.

Cheaguri de sânge. Infecţia poate determina probleme în venele ce înconjoară sinusurile, interferând cu aportul de sânge către anumite părţi ale creierului și pot determina accidente vasculare.

Apneea de somn obstructivă. Reprezintă întreruperea respiraţiei în timpul somnului și este o afecţiune foarte gravă.

Tratament

Sinuzita cronică, cu sau fără polipi, este o boală ce nu poate fi tratată complet. Este necesar un plan de tratament de lungă durată ce rezolvă simptomele și tratează factorii care contribuie la inflamaţia cronică.

Scopul tratamentului pentru polipii nazali este reducerea mărimii lor sau eliminarea lor. Tratamentul de primă intenţie este medicamentos. Chirurgia se dovedește câteodată necesară și, în combinaţie cu un tratament medicamentos corect efectuat, poate preveni recidivele pentru o perioadă lungă de timp. Din păcate, rinosinuzita polipoasă este o boală recidivantă.

Tratamentul medicamentos

Tratamentul polipilor nazali începe de obicei cu medicamente ce pot determina scăderea în volum sau dispariţia polipilor de mari dimensiuni și include:

Corticosteroizi nazali. Doctorul va prescrie un spray cu corticosteroid nazal pentru a reduce inflamaţia. Acest tratament poate micșora polipii sau, în cazuri foarte  rare, îi poate elimina complet. În România, cel mai frecvent utilizate medicamente sunt: budesonide (Rhinocort Aqua), mometasone (Nasonex) și fluticazonă (Avamys).

Corticosteroizi orali și injectabili. Dacă un corticosteroid nazal nu este eficient, pot fi prescriși corticosteroizi orali (prednison, metilprednisolon), injectabili (dexametazona) care pot fi luaţi în combinaţie cu un spray nazal. Deoarece steroizii orali sau injectabili au nenumărate efecte secundare grave, trebuie luaţi o perioadă scurtă de timp.

Altă medicaţie. Pot fi prescrise medicamente ce tratează bolile care contribuie la inflamaţia cronică în sinusuri sau pasajele nazale. Acestea pot include antihistaminice pentru a trata alergii sau antibiotice pentru a trata o infecţie cronică sau recurentă.

Tratamentul chirurgical

Dacă tratamentul medicamentos nu micșorează sau nu elimină polipii, doctorul vă poate recomanda chirurgia. Tipul de chirurgie depinde de mărimea, numărul și localizarea polipilor și de extensia inflamaţiei. Opţiunile chirurgicale sunt reprezentate de:

Polipectomie. Polipii mici sau izolaţi pot fi adesea înlăturaţi complet folosind un microdebrider (instrument ce taie, fragmentează și extrage ţesutul moale). Această procedură, numită polipectomie, este realizată sub control endoscopic cu anestezie generală.

Chirurgie endoscopică a sinusurilor. Pentru a înlătura polipii și a corecta problemele în sinusuri care cresc inflamaţia și dezvoltarea polipilor, puteţi recurge la intervenţii chirurgicale. Procedura decurge astfel: chirurgul introduce un endoscop (tub cu o lentilă care mărește) și o cameră video în nări, pe care îl ghidează către sinusuri. Se folosesc instrumente miniaturizate, angulate, pentru fiecare sinus în parte și un microdebrider pentru a îndepărta polipii sau alte obstrucţii ce blochează fluxul aerului sau al fluidelor din sinusuri. Chirurgul va lărgi deschiderile sinusurilor în cavitatea nazală și va putea pătrunde în fiecare sinus pentru a îndepărta polipii sau acumulările de mucoasă patologică și mucoasa îngroșată care obstrucţionează din interior ostiumurile sinusale. Intervenţia se va efectua sub anestezie generală.

Post-operator

După chirurgie, veţi urma un tratament cu spray nazal cu corticosteroizi pentru a ajuta la prevenirea recidivelor polipilor nazali. De asemenea, doctorul recomandă folosirea apei saline pentru a promova vindecarea după chirurgie.

Prevenirea recidivelor

Ținerea sub control a alergiilor și a astmului. Urmaţi tratamentul recomandat de medic pentru a trata alergiile și astmul. Dacă simptomele nu sunt foarte bine controlate, vorbiţi cu doctorul pentru a schimba planul de tratament.

Evitarea iritanţilor nazali.  Cât de mult posibil, evitaţi să respiraţi substanţe din aer care pot contribui la inflamaţia și iritaţia nasului și a sinusurilor (de exemplu alergenii, fumul de ţigară, fumul chimic, praf și depuneri fine).

Igienă bună. Spălarea pe mâini regulată și riguroasă este cea mai buna metodă de vă proteja împotriva bacteriilor și a infecţiilor virale care pot cauza inflamarea căilor nazale și a sinusurilor.

Umidificarea casei. Folosiţi un umidificator dacă aerul din casă are tendinţa de a fi uscat. Acesta ajută la umidifierea căilor de respiraţie, îmbunătăţește fluxul mucusului din sinusuri și ajută la prevenirea blocajului și a inflamaţiei.

Folosirea unui spălător sau irigator nazal. Folosiţi spray cu apă salină pentru a curăţa căile nazale pentru a ajuta la fluxul mucusului și înlăturarea alergenilor și/sau a altor iritanţi.