Cancerul de prostată este una dintre cele mai frecvente forme de cancer întâlnite la bărbați, fiind înregistrate anual mii de cazuri noi în România. Deși rata de supraviețuire a crescut datorită îmbunătățirii metodelor de diagnostic și tratament, cancerul de prostată rămâne a doua cauză de deces prin cancer la bărbați, după cancerul pulmonar.
Cuprins
Ce este cancerul de prostată?
Cancerul de prostată reprezintă o afecțiune malignă ce impactează glanda prostatică, care este situată sub vezica urinară și în fața rectului la bărbați. Această glandă mică are rolul de a produce lichidul seminal, componentă importantă a spermei. În cazul cancerului de prostată, celulele din această glandă încep să se multiplice necontrolat, formând o tumoră.
Chiar dacă majoritatea cazurilor de cancer de prostată evoluează lent și pot să nu necesite tratament imediat, unele forme sunt agresive și se pot răspândi rapid către alte părți ale corpului, cum ar fi oasele și ganglionii limfatici.
Adenocarcinomul, care se dezvoltă în celulele glandelor ce produc lichid seminal, este cel mai frecvent tip de cancer de prostată. Totuși, există și alte forme, mult mai rare, care se pot forma în prostată. Printre acestea se numără carcinoamele cu celule mici, carcinoamele cu celule tranziționale, tumorile neuroendocrine și sarcoamele. Fiecare dintre aceste tipuri rare provine din diferite tipuri de celule și prezintă caracteristici distincte în comparație cu adenocarcinomul.
Cauzele cancerului de prostată
Deși cauzele exacte ale cancerului de prostată nu sunt pe deplin înțelese, cercetătorii au identificat mai mulți factori care contribuie la dezvoltarea acestei boli. O combinație de factori genetici, hormonali și de mediu pot contribui la apariția cancerului de prostată.
Factorii genetici includ mutații ereditare care pot fi transmise de la o generație la alta. De exemplu, mutațiile genetice BRCA1 și BRCA2, cunoscute în mod obișnuit pentru legătura lor cu cancerul de sân, sunt de asemenea asociate cu un risc crescut de cancer de prostată.
Factorii hormonali implică niveluri ridicate de androgeni, cum ar fi testosteronul, care pot stimula creșterea celulelor prostatice, atât normale, cât și canceroase.
Factorii de mediu, precum expunerea la anumite substanțe chimice și dieta, pot contribui de asemenea la riscul de cancer de prostată.
Factorii de risc pentru cancerul de prostată
Există mai mulți factori de risc bine care pot influența apariția cancerului de prostate, printre care:
- Dieta – Consumul mare de carne roșie, lactate și grăsimi saturate a fost asociat cu un risc crescut de cancer de prostată;
- Vârsta – Riscul de cancer de prostată crește odată cu vârsta, majoritatea cazurilor fiind diagnosticate la bărbați cu vârsta peste 50 de ani;
- Istoricul familial – Bărbații care au rude de gradul întâi (tată sau frate) diagnosticate cu cancer de prostată au un risc dublu față de populația generală;
- Obezitatea – Există dovezi că obezitatea poate crește riscul de cancer de prostată agresiv;
Simptomele cancerului de prostată
Cancerul de prostată în stadii incipiente este adesea asimptomatic. Totuși, pe măsură ce boala progresează, pot apărea următoarele simptome:
- Urinare frecventă, mai ales noaptea;
- Dificultate la începutul sau oprirea fluxului urinar;
- Flux urinar slab sau întrerupt;
- Durere sau senzație de arsură în timpul urinării;
- Prezența sângelui în urină sau spermă;
- Dureri în partea inferioară a spatelui, șolduri sau coapse;
- Disfuncție erectilă;
- Oboseală;
- Stare anemică;
- Scădere în greutate.
Aceste simptome nu sunt specifice doar cancerului de prostată și pot fi cauzate și de alte afecțiuni, cum ar fi hiperplazia benignă de prostată sau infecțiile tractului urinar.
Stadiile cancerului de prostată
Cancerul de prostată este clasificat în funcție de stadiul de evoluție al bolii, ceea ce ajută medicii să determine tratamentul adecvat. Aceste stadii sunt stabilite pe baza dimensiunii tumorii, extinderea acesteia la ganglionii limfatici și prezența metastazelor în alte părți ale corpului.
Sistemul de stadializare TNM (Tumoră, Noduli, Metastaze) este cel mai frecvent utilizat pentru a descrie stadiile cancerului de prostată.
Stadiul I al cancerului prostatic
- Tumora este localizată exclusiv în prostată și nu este detectabilă la examenul rectal digital (DRE) ori vizibilă prin investigațiile de imagistică;
- Este de obicei descoperită întâmplător în urma unei biopsii pentru alte motive, cum ar fi hiperplazia benignă de prostată;
- Celulele canceroase sunt bine diferențiate și seamănă foarte mult cu celulele prostatice normale.
Stadiul II al cancerului prostatic
- Tumora este mai avansată decât în stadiul I, dar încă este limitată la prostată;
- Poate fi detectată prin investigații de imagistică, dar nu s-a extins în afara prostatei.
Stadiul III al cancerului prostatic
- Cancerul s-a extins în afara prostatei, dar nu a ajuns la ganglionii limfatici sau la alte organe.
- Poate implica veziculele seminale sau alte țesuturi adiacente prostatei.
Stadiul IV al cancerului prostatic
- Cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici locali sau la alte părți ale corpului, cum ar fi oasele, ficatul sau plămânii.
Scorul Gleason și PSA în cancerul de prostată
Pe lângă sistemul TNM, medicii folosesc și Scorul Gleason și nivelul antigenului specific prostatic (PSA) pentru a determina agresivitatea cancerului de prostată.
Scorul Gleason este utilizat pentru a evalua agresivitatea cancerului de prostată, pe baza aspectului microscopic al celulelor canceroase. Scorurile variază de la 2 (cancer mai puțin agresiv) la 10 (cancer foarte agresiv).
Nivelul PSA în sânge poate ajuta la detectarea cancerului de prostată în stadii incipiente și este un reper util pentru a monitoriza evoluția bolii după tratament.
Metode de diagnostic ale cancerului prostatic
Diagnosticul cancerului de prostată implică mai multe etape pentru a confirma prezența bolii și a determina extensia acesteia.
Anamneza și tuseul rectal digital (DRE)
Pe lângă o anamneză detaliată, medicul urolog trebuie să efectueze obligatoriu tuseul rectal pentru a detecta prezența unei leziuni suspecte în prostată. Medicul face o examinare clinică a rectului pentru a palpa prostata și a identifica eventualele anomalii.
Antigenul specific prostatic (PSA)
Acesta este un test de sânge care măsoară nivelul PSA, o proteină produsă de prostată. Nivelurile crescute de PSA pot indica prezența cancerului de prostată, dar pot fi cauzate și de alte condiții. Limitele valorilor considerate normale trebuie ajustate în funcție de vârsta pacientului, volumul prostatei și prezența sau absența semnelor inflamatorii, factori ce pot crește artificial titrul antigenului.
Imagistică medicală
Metodele de imagistică, cum ar fi ecografia transrectală, rezonanța magentică (RMN) și tomografia computerizată (CT), sunt utilizate pentru a evalua extensia cancerului și pentru a ghida biopsia. Evaluarea poate include și efectuarea unui examen IRM multiparametric pentru detectarea unor leziuni semnificative care pot fi biopsiate direct.
Biopsia prostatei sub ghidaj ecografic
Pasul important în diagnosticul cu certitudine al cancerului de prostată presupune efectuarea unei biopsii prostatice și prelevarea de țesut pentru examenul histopatologic. Dacă rezultatele DRE și PSA sugerează prezența cancerului, o biopsie este necesară pentru confirmarea diagnosticului. Numai cu un diagnostic de certitudine anatomo-patologic se poate recomanda tratamentul specific.
Opțiuni de tratament ale cancerului de prostată
Tratamentul cancerului de prostată depinde de stadiul bolii, de vârsta și starea generală de sănătate a pacientului, precum și de preferințele individuale. Opțiunile includ:
- Supravegherea activă – pentru formele de cancer de prostată cu evoluție lentă, se poate opta pentru monitorizarea atentă fără intervenții imediate, pentru a evita efectele secundare ale tratamentului.
- Chirurgia – prostatectomia radicală implică îndepărtarea completă a
- Radioterapia – utilizarea radiațiilor pentru a distruge celulele canceroase. Poate fi externă sau internă (brahiterapie).
- Terapia hormonală – scopul este de a reduce nivelul de testosteron, care stimulează creșterea cancerului de prostată.
- Chimioterapia – utilizată în cazurile avansate sau când cancerul nu răspunde la terapia hormonală.
Metode de prevenție pentru cancerul de prostată
Deși nu există o modalitate garantată de a preveni cancerul de prostată, anumite măsuri pot reduce riscul:
- Adoptarea unei diete sănătoase, bogate în fructe, legume și cereale integrale;
- Menținerea unei greutăți corporale sănătoase și practicarea exercițiilor fizice regulate;
- Limitarea consumului de carne roșie și produse lactate bogate în grăsimi;
- Evitarea fumatului și consumului excesiv de alcool;
- Consultarea medicului pentru screening regulat, mai ales dacă există factori de risc.
Bibliografie: Mayo Clinic – Prostate cancer, VeryWell Health – Prostate Cancer, www.cancer.org
Pentru o evaluare detaliată și un plan de tratament personalizat, contactează-ne la numărul de telefon 021.9983 sau completând formularul de mai jos:
