Incontinența urinară. Cauze, simptome, diagnostic și tratament

Incontinența urinară afectează atât bărbații, cât și femeile, iar frecvența acestei afecțiuni crește odată cu înaintarea în vârstă. Prevalența acestei afecțiuni este mult mai mare în rândul persoanelor de peste 60 de ani comparativ cu cei mai tineri.

Incontinența urinară la femei

Incontinența urinară este de două ori mai frecventă la femei decât la bărbați. Aproximativ 50% dintre femei experimentează incontinența urinară la un moment dat în viață. Factorii de risc majori includ sarcina, nașterea, menopauza și intervențiile chirurgicale, cum ar fi histerectomia. Femeile sunt predispuse la incontinența de efort și de urgență din cauza slăbirii mușchilor planșeului pelvian și a modificărilor hormonale.

Incontinența urinară la bărbați

Incontinența urinară afectează peste 10% dintre bărbații de peste 65 de ani, cu prevalență crescândă odată cu vârsta. Problemele prostatei, cum ar fi hiperplazia benignă de prostată și tratamentele pentru cancerul de prostată, sunt cauze majore. Incontinența de efort la bărbați este adesea asociată cu intervențiile chirurgicale pentru prostată, care pot slăbi sfincterul urinar.

Ce este incontinența urinară?

Incontinența urinară este o afecțiune caracterizată prin pierderea involuntară a urinei, ceea ce înseamnă că o persoană nu poate controla scurgerile de urină. Aceasta poate varia de la scurgeri ocazionale și minore până la pierderi frecvente și severe.

Există mai multe tipuri de incontinență urinară:

Incontinența de efort

Apare atunci când mușchii care susțin vezica urinară și mușchii sfincterului urinar sunt slăbiți, cauzând scurgeri de urină în timpul activităților care cresc presiunea intra-abdominală. Aceasta poate include activități precum tusea, strănutul, râsul, ridicarea de greutăți sau exercițiile fizice. Este mai frecventă la femei, în special după sarcină și naștere, din cauza întinderii și slăbirii mușchilor pelvieni și a țesuturilor de suport. Factorii de risc includ îmbătrânirea, obezitatea și intervențiile chirurgicale pelviene anterioare.

Incontinența de urgență

Este caracterizată printr-o nevoie bruscă și intensă de a urina, care este urmată de o pierdere involuntară de urină. Aceasta este adesea cauzată de contracțiile involuntare ale mușchilor vezicii urinare. Afecțiunile care pot contribui la incontinența de urgență includ infecțiile urinare, bolile neurologice (scleroza multiplă și boala Parkinson), diabetul și leziunile măduvei spinării. Simptomele pot fi agravate de consumul excesiv de lichide, cafeină sau alcool.

Incontinența mixtă

Incontinența mixtă implică prezența simultană a simptomelor de incontinență de efort și de urgență. Tratamentul pentru incontinența mixtă poate include o combinație de intervenții comportamentale, medicamente și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale.

Incontinența prin preaplin

Apare atunci când vezica urinară nu se golește complet, ceea ce duce la scurgeri frecvente sau constante de urină. Aceasta poate fi cauzată de o obstrucție a fluxului urinar (de exemplu, din cauza hiperplaziei benigne de prostată la bărbați), afectarea nervilor care controlează vezica urinară (din cauza diabetului sau a altor afecțiuni neurologice) sau slăbirea mușchilor vezicii. Simptomele includ urinarea frecventă în cantități mici și senzația că vezica nu se golește complet.

Incontinența funcțională

Incontinența funcțională apare atunci când o persoană nu poate ajunge la toaletă la timp din cauza unor probleme fizice sau mentale. Aceste probleme pot include limitări de mobilitate, artrită severă, leziuni la nivelul picioarelor sau afecțiuni cognitive precum demența. Deși funcția vezicii urinare poate fi normală, incapacitatea pacientului de a se deplasa rapid sau de a planifica mersul la toaletă în timp util duce la scurgeri de urină.

Care sunt cauzele și factorii de risc ai apariției incontinenței urinare?

Incontinența urinară poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv obiceiuri zilnice, afecțiuni medicale și probleme fizice.

Consumul de alcool, cafeină, băuturi carbogazoase, îndulcitori artificiali, ciocolată, alimente condimentate, zahăr și acid (în special citrice) poate irita vezica urinară și pot acționa ca diuretice. De asemenea, unele medicamente, cum ar fi diureticele, sedativele și relaxantele musculare, pot provoca sau agrava incontinența urinară.

Cauzele și factorii principali de risc includ:

● Sarcina și nașterea – modificările hormonale și creșterea în greutate a fătului pot duce la incontinență de efort. Nașterea vaginală poate slăbi mușchii pelvieni și poate afecta nervii și țesuturile de susținere ale vezicii urinare;

● Îmbătrânirea – odată cu vârsta, mușchii vezicii urinare își pierd din elasticitate, capacitatea de a stoca urina scade, iar contracțiile involuntare devin mai frecvente;

● Menopauza – scăderea nivelului de estrogen după menopauză poate duce la deteriorarea țesuturilor vezicii urinare și uretrei, contribuind la incontinență;

● Afecțiunile prostatei – la bărbați, hiperplazia benignă de prostată poate bloca fluxul de urină, provocând incontinență prin preaplin;

● Afecțiuni neurologice – bolile care afectează sistemul nervos, cum ar fi scleroza multiplă, Parkinson, accidentul vascular cerebral și leziunile măduvei spinării, pot interfera cu semnalele nervoase implicate în controlul vezicii urinare;

● Greutatea corporală – excesul de greutate pune presiune suplimentară pe vezică și mușchii pelvieni, slăbindu-i și favorizând scurgerile de urină;

● Istoricul familial – persoanele cu membri ai familiei care au avut incontinență urinară, în special de urgență, au un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune;

● Bolile cronice: Diabetul și afecțiunile neurologice pot crește riscul de incontinență.

Simptomatologia incontinenței urinare

Incontinența urinară se manifestă printr-o serie de simptome care pot varia în funcție de tipul de incontinență și de cauzele subiacente. Principalele simptome ale diferitelor tipuri de incontinență urinară includ:

● Scurgeri involuntare de urină în cantități mici;

● Nevoie bruscă și intensă de a urina;

● Necesitatea de a urina mai des decât de obicei, inclusiv pe timpul nopții;

● Senzația că vezica nu se golește complet după urinare;

● Dificultăți în începerea sau menținerea fluxului urinar;

● Scurgeri de urină în timpul activităților fizice (tuse, râs, stranut, exerciții fizice);

Diagnosticul incontinenței urinare

Diagnosticul incontinenței urinare implică o serie de evaluări și teste pentru a determina tipul și cauza exactă a acestei afecțiuni.

Diagnosticul începe cu un consult medical urologic, în cadrul căruia medicul va începe prin a discuta cu pacientul despre istoricul medical, orice simptome urinare resimțite de acesta, frecvența urinării și despre momentul și circumstanțele în care apar scurgerile de urină. Pacientul poate fi rugat să țină un jurnal al simptomelor urinare timp de câteva zile, notând de câte ori urinează, cât de mult, și orice episoade de incontinență.

La femei, se va verifica sănătatea mușchilor pelvieni și a organelor genitale. La bărbați, se va evalua prostata pentru semne de mărire sau alte probleme.

Testarea unei mostre de urină pentru a fi verificate semnele de infecție, prezența sângelui în urină sau alte anomalii este, în general, prima analiză recomandată de către medicul urolog.

Ecografia abdominală este utilizată pentru vizualizarea vezicii urinare, a rinichilor și a ureterelor. Investigarea cu ajutorul ecografiei abdominale poate ajuta la identificarea anomaliilor structurale ale vezicii urinare și ale tractului urinar (tumori, pietre la rinichi sau anomalii congenitale) și poate evalua volumul rezidual post-micțional (câtă urină rămâne în vezică după urinare), ceea ce poate indica o golire incompletă a vezicii urinare.

Cistoscopia este o procedură care utilizează un cistoscop (un tub subțire și flexibil cu o cameră și lumină) pentru a examina interiorul vezicii urinare și uretrei. Permite vizualizarea directă a mucoasei vezicii urinare și a uretrei, identificând leziuni, tumori, infecții, inflamații sau alte anomalii.

Cateterismul implică introducerea unui cateter (un tub subțire și flexibil) în vezica urinară prin uretră pentru a drena urina. Poate evalua câtă urină rămâne în vezică după ce pacientul a urinat și poate fi utilizat pentru a măsura presiunile din vezică și a evalua funcția sfincterului urinar.

În cazuri complexe, pot fi necesare teste de imagistică suplimentare, cum ar fi rezonanța magnetica (RMN) sau tomografia computerizată (CT).

Metode de prevenție a incontinenței urinare

Prevenția incontinenței urinare poate fi realizată printr-o serie de modificări ale stilului de viață și practici sănătoase care ajută la menținerea funcției normale a vezicii urinare și a mușchilor pelvieni.

● Controlul greutății;

● Exercițiile pentru mușchii pelvieni (Exerciții Kegel);

● Adoptarea unui regim alimentar sănătos;

● Evitarea deshidratării și a consumului excesiv de lichide;

● Renunțarea la fumat;

● Controlul afecțiunilor cronice;

● Vizitele regulate la medic.

Aceste practici preventive pot ajuta la menținerea sănătății vezicii urinare și la reducerea riscului de incontinență urinară.

Tratamentul incontinenței urinare

Tratamentul incontinenței urinare variază în funcție de tipul și severitatea afecțiunii, precum și de cauzele subiacente. Opțiunile de tratament includ modificări ale stilului de viață, terapii comportamentale, medicamente, dispozitive medicale și intervenții chirurgicale.

● Modificări ale stilului de viață și terapii comportamentale;

● Tratament medicamentos (anticolinergice, alfa-blocante);

● Stimulare electrică;

● Dispozitive medicale cu rol de susținere musculară și prevenție a scurgerilor urinare;

● Stimularea nervului sacral;

● Tratament chirurgical.

Tratamentul chirurgical al incontinenței urinare la Spitalul Monza

Spitalul Monza oferă pacienților posibilitatea de a beneficia de tratamente chirurgicale pentru incontinența urinară, abordate prin intervenții chirurgicale moderne și minim invazive, având scopul de ameliorare sau eliminare a simptomelor asociate acestei afecțiuni.

În cadrul Spitalului Monza, echipa medicală efectuează:

• Intervenții chirurgicale pentru prolaps pelvin (cistocel sau rectocel);

• Tehnica de bandeletă suburetrală transobturatorie (TOT) – procedură chirurgicală utilizată pentru tratamentul incontinenței urinare de efort la femei.

Dr. Claudiu Codoiu, medic primar urologie în cadrul Spitalului Monza, este specializat în uroginecologie și dispune de o experiență vastă în aplicarea tehnicilor chirurgicale minim invazive, precum montarea bandeletei suburetrale TOT.

Pentru o evaluare detaliată și un plan de tratament personalizat, contactează-ne la numărul de telefon 021.9983 sau completând formularul de mai jos: