În mâinile medicului Horațiu Suciu au stat, la propriu, inimile a mii de copii. Se simte neputincios când se gândește la cei peste 400 de micuți cu malformații cardiace care rămân neoperați în fiecare an. Se nasc anual 1 000 de copii care au nevoie de o intervenție salvatoare. Din păcate, la noi, sunt operați în jur de 350. O parte reușesc să își găsească sănătatea printre străini, iar restul sunt amânați. În lipsa unei intervenţii chirurgicale până la vârsta de un an, când este intervalul de corecţie, copiilor le este afectată grav calitatea și durata vieții.

„Mă responsabilizează faptul că, noi, adulții, luăm decizii pentru niște ființe care nu se pot opune.”

Cel mai mult îi place în sala de operație și spune că se simte responsabil pentru fiecare micuț a cărui inimă o “ține” în mână. Și-ar dori ca sistemul să facă mai mult pentru acești copilași. Din păcate, orice inițiativă este individuală, acolo unde se găsesc oameni care “sfințesc locul”. Medicul Horațiu Suciu vine în mod constant și în București, la Spitalul Monza, pentru a “repara” inimi de copil.  Apreciază că ar mai fi nevoie de încă 3 centre ca cel de la Târgu Mureș pentru a putea opera toți cei 1 000 de copilași născuți cu malformații cardiace în fiecare an. Cazurile de micuți trimiși în străinătate ar trebui să fie o excepție, nu o regulă, iar copiii români să fie operați în România de medici români.

Prof. dr. Horațiu Suciu:

“Copilul nu este un adult mai mic. Acest lucru m-a urmărit încă de la început când m-am dus să mă specializez pentru a opera copii. Asta înseamnă că nu tot ce facem la un adult, facem mai mic, sau împărțim la 10 că știu eu că e mai mic. Din contră. Copilul este un organism cu totul special care urmează unele reguli special și cu care personalul medical trebuie să fie familiarizat. Nu poți să faci, de exemplu, o muncă de rutină azi la un adult și mâine la un copil. Asta este motivul pentru care departamentele în care copii sunt diagnosticați, investigate și tratați sunt separate. Și circuitele trebuie să fie separate. Sunt anumite cerințe specifice pentru copii. Nu este bine să se opereze copiii împreună cu adulții. Putem creea astfel de centre și în mediul privat. Ar fi mult mai puțin costisitor pentru statul român. Mie mi  se pare o soluție mult mai bună decât trimiterea pacienților în străinătate. Trimiterea în străinătate ar trebui să fie o excepție și nu o regulă. Ideea e că în acest moment singura șansă a unor copii pare să fie aceea de a ajunge în străinătate.  Aici e o problemă de sistem.Chiar și dacă ar veni medici din străinătate la Spitalul Monza sau în alte spitale private din România să opereze tot ar fi mai ieftin decât să fie trimise cazurile acolo. Un caz trimis în străinătate costă statul român între 25 de mii și 50 de mii de euro și uneori până la 100 de mii de euro. Costurile sunt enorme. Ar fi bine ca medicii români să opereze copiii români în România, indiferent că e vorba despre spital privat sau de stat. Este un plus pentru România, este un plus pentru pacienți. Sigur vorbim despre copii, dar și copiii de la o vârstă înțeleg lucrurile , chiar foarte bine. Ei înțeleg mai mult decât credem noi. ”

Medicii români trebuie să opereze copii români în România

100 de copii au nevoie de intervenția chirurgicală în prima lună de la naștere. Restul în primul an. Creșterea capacității de diagnosticare a crescut foarte mult, însă am rămas în urmă cu numărul de intervenții chirurgicale.

“Centrele, fie că sunt private, fie că sunt de stat trebuie să își dorească acest lucruri, aceste realizări. Faptul că se crează niște colective este rolul unor initiative individuale. Pentru că, din păcate spun, la noi omul sfințește locul. În mod normal sistemul ar trebui să sfințească locul, dar la noi , din păcate, sistemul nu există. Sau dacă există este un pic croit anapoda. Copii aceștia nerezolvați rămân în societate, rămân cu șansă unii, alții decedează din păcate. 10% dintre cei 1 000 sunt urgențe. 100 de copii trebuie operați în prima lună de la naștere, restul ar trebui în primul an. Nu pot aștepta cu anii. Bine, nu l-ai operat la un an, măcar la un an și jumătate, la doi ani. Dar nu îl poți lăsa cu anii. Există un interval optim. Peste un an apar riscurile, care ce să vedeți?, încarcă tot sistemul nostru medical. Copilul trebuie urmărit, apar complicații, tratamente, antibiotice….tot felul de minuni. O simplă operație făcută la timp poate preveni această supraîncărcare inclusiv cu costuri. Nu mai spun de cele emoționale cu copilul nerezolvat. Există o discrepanță între creșterea capacității de diagnosticare și etapa finală de tratament chirurgical. Aici suntem în urmă cu numărul de intervenții chirurgicale. Marea problemă este că în fiecare an celor 300-400 de copii care rămân neoperați se adaugă anul următor cei care se nasc. Noi avem o moștenire de copii mărișori deja care sunt cu malformații corectabile. Corectabil însemnând operat la timp, viață normal, care nu își găsesc rezolvarea. Merg la școală, fac și ei ce pot. Au o calitate a vieții așa cum e, dar încarcă sistemul de sănătate și ar fi mult mai ieftin ca ei să fie operați”, spune medicul Suciu.

Cum reușește să treacă peste partea emoțională atunci când întră în sala de operație?

Medicul știe povestea fiecărui copil care i-a fost pacient. Spune că nu îi este ușor să se detașeze din punct de vedere emotional în timpul intervenției chirurgicale, dar trebuie să o facă tocmai pentru e reda familiei un copil sănătos.

Prof. dr. Horațiu Suciu:

“Încerc să îmi șterg din memorie trăsăturile lui, discuțiile cu părinți și mă concentrez strict pe pătratul acela pe care îl văd. Mă uit la câmpul operator și la inima căreia știu ce să îi fac. După ce se termină totul mă gândesc la copilașul drăgut. Trebuie să nu mă las condus de sentimente. Asta nu înseamnă că nu iubesc copiii, ci din contră asta înseamnă că îi iubesc. Este important să reușești să te detașezi emoțional de ei în acele momente pentru că toți copiii sunt frumoși și destepți. Sentimentele nu te pot domina pentru că atunci lucrurile vor ieși prost. Pentru că asta este chirurgia. Cu sângerare, tăieturi o traumă nu de neluat în seamă. Toate sunt ghidate și efectuate pentru a reduce suferința copiilor și a familiilor pe viitor. Ecuația este foarte simplă. Mă responsabilizează faptul că, noi, adulții, luăm decizii pentru niște ființe care nu pot să se opună. Noi luăm decizia. Lucrul ăsta mă apasă pentru că, teoretic, noi știm mai bine ce e bine pentru ei. Atunci intervine problema: chiar TREBUIE să știm mai bine. Copiii sunt niște ființe care se uită la noi și se gândesc că știu ăștia ce vorbesc.”

Prof. dr. Horaţiu Suciu este medic primar în chirurgie cardiovasculară și șeful Institutului de Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș. Este supraspecializat chirurgie cardiovasculară pediatrică și este unul dintre cei trei medici de la noi care pot opera nou-născuți cu afecțiuni congenitale cardiace. De asemenea, în anul 2015, a realizat împreună cu echipa sa primul implant de inimă artificială din ţară noastră.