Descriere generală

Canalul arterial permeabil (CAP), rudiment (vestigiu) din timpul vieţii intrauterine, realizează o comunicare între artera pulmonară și aortă (șunt orientat dreapta-stânga), care scurtcircuitează în acest fel plămânii fătului, încă neaeraţi. La majoritatea nou-născuţilor, se închide spontan în decurs de câteva ore, până la câteva zile după naștere (creșterea CO2 determină contracţia musculaturii netede din peretele canalului arterial și închiderea consecutivă a acestuia).

Poate fi întâlnit izolat (ca leziune singulară) sau asociat cu o varietate de anomalii cardiace complexe (cazuri frecvente). La nou-născut, se impune uneori menţinerea unui canal arterial permeabil în așa numitele malformaţii congenitale complexe “duct dependente”, pentru temporizarea controlată a intervenţiei chirurgicale ulterioare, în scopul scăderii semnificative a complicaţiilor și a mortalităţii postoperatorii. Acest obiectiv se realizează medicamentos (prin administrarea de Prostaglandine vasodilatatoare) sau intervenţional (prin stentare).

Fiziopatologie

În cazurile în care diagnosticul rămâne incontestabil, la scurt timp după naștere, rezistenţele vasculare pulmonare scad. În consecinţă, șuntul prin CAP va crește și totodată se inversează (devine stâng-drept).

Simptomatologie

Persistenţa șuntului stâng-drept determină în timp:

• insuficienţă cardiacă congestivă (ICC);
• insuficienţă respiratorie (IR); mai exprimată la prematur, unde plămânii sunt nedezvoltaţi suficient (imaturi).

Complicaţii

În evoluţie, canalul arterial permeabil neoperat poate predispune la:

• dezvoltarea unui anevrism de perete modificat
• calcificări parietale
• boală vasculară pulmonară obstructivă
• endocardită bacteriană infecţioasă

Indicaţii și momentul operator

Urgenţă la nou-născut (cu atât mai mult la prematur) și copilul mic, care dezvoltă precoce ICC și IR (după o prealabilă stabilizare rapidă în terapie intensivă);

Electiv (în regim cronic) în jurul vârstei de 1 an, pentru a preveni apariţia simptomatologiei și a complicaţiilor. Întrucât un canal arterial care este în continuare permeabil după vârsta de 1 an este puţin probabil să se închidă spontan ulterior.

Conduita terapeutică

La nou-născut și copilul mic:

• închidere medicamentoasă: se administrează Indometacin 0,1 – 0,2mg/kg corp, intravenos în trei doze; tratamentul se contraindică în insuficienţă hepatică și renală.
• închidere chirurgicală: dacă tratamentul cu Indometacin a fost ineficient sau prezintă contraindicaţii.

La copilul mai mare cu ICC intervenţia chirurgicală se impune cât mai repede posibil, la momentul prezentării și depistării în spital (imediat după stabilizarea pacientului).

La adult, CAP poate fi extrem de friabil (moale) și cu pereţi calcificaţi. În consecinţă, este dificil și riscant de închis prin tehnici clasice (vezi mai jos).

Tratamentul chirurgical

La nou-născut până la vârsta adolescentului se descriu tehnici clasice: secţiune și sutura celor două extremităţi ale canalului, și dublă ligatură.

La adult, în funcţie de particularităţile anatomice descrise anterior, intervenţia chirurgicală prezintă riscuri suplimentare. Se efectuează, de regulă, în circulaţie extracorporeală, cu flux redus în hipotermie, și închiderea CAP cu petec, fie din interiorul arterei aortă, fie pulmonară.

Corecţia leziunilor cardiace asociate (dacă acestea sunt prezente).