Prin anevrism de aortă se înţelege dilatarea permanentă a unei artere sau a unui segment aortic faţă de dimensiunea sa normală. Acestea pot apărea în orice teritoriu și sunt periculoase pentru că se pot rupe, producând hemoragie. În cazul în care artera implicată este mare (artera aortă), viaţa pacientului este în pericol, de cele mai multe ori decesul survenind înainte de a putea beneficia de un tratament de urgenţă. Cele mai frecvente anevrisme tratate sunt localizate la nivelul aortei, în zona toracică sau abdominală.

Clasificare

În funcţie de localizarea dilatării, anevrismul poate fi:

1. Anevrism de arteră periferică:

• anevrism carotidian
• anevrism brahial
• anevrism de arteră subclavie
• anevrism de arteră iliacă
• anevrism de arteră femurală
• anevrism de artera poplitee

2. Anevrismul arterei principale a organismului (aorta) denumit anevrism de aortă.

În funcţie de localizarea dilataţiei în diferite segmente ale aortei, anevrismul poate fi:

• anevrism de aortă toracică ascendentă;
• anevrism de crosă aortică;
• anevrism de aortă toracică descendentă;
• anevrism de aortă abdominală (infrarenale sau suprarenale);
• anevrism toraco-abdominal (atunci când dilataţia aortei cuprinde aorta toracică
  descendentă și aorta abdominală).

Cât de frecventă este această boală?

Această boală este mai frecventă la bărbaţii de peste 65 de ani (prevalenţa variază între 2-5%), fumători sau aterosclerotici. Însă, poate să apară și la pacienţi mai tineri, în jurul vârstei de 40 de ani, care au o boală cu defect de colagen (sindrom Marfan, sindrom Ehlers Danlos).

Alte cauze pot fi boli rare precum necroza chistică a mediei, infecţii care afectează peretele arterial (sifilis) și traumatisme.

Diagnostic și simptome

De multe ori, pacientul poate afla că are un anevrism de aortă atunci când efectuează o ecografie abdominală, o ecografie cardiacă pentru investigarea funcţiei cardiace, CT sau RMN de rutină sau pentru o altă suferinţă.

De foarte multe ori în această etapă boala nu are nici un simptom. Alteori, datorită compresiei organelor învecinate de către dilataţia arterială, pacientul se poate plânge de constipaţie, dureri lombare sau abdominale. De obicei, în cazurile simptomatice anevrismul este în prag de fisurare sau rupere.

Examenul necesar, pentru a stabili conduita terapeutică, este tomografia computerizată (CT) cu substanţă de contrast (angio-CT) sau RMN.

Care este tratamentul anevrismului de aorta?

În cazul dilatării minore a aortei (diametru transversal sub 5 cm) pacientul trebuie urmărit prin ecografie abdominala, CT sau RMN. În această etapă, menţinerea tensiunii arteriale la nivelul valorilor normale și administrarea de statine, sunt principalele modalităţi de tratare a anevrismului de aortă.

Dacă însă rata de creștere a diametrului anevrismului este mare, diametrul transversal al anevrismului de aortă este de peste 5,5 cm, atunci principalul tratament este cel intervenţional. 

Tratamentul anevrismului de aortă este reprezentat de tratamentul endovascular și cel chirurgical.

Tratamentul endovascular care constă în introducerea unui tub de material sintetic cu un diametru egal cu cel al unei aorte normale, printr-o puncţie la nivelul arterei femurale (artera de la nivel inghinal). Acest tub este fixat deasupra și sub anevrism de artera sănătoasă. În acest fel, sângele arterial va circula printr-un arbore arterial cu un diametru constant, anevrismul (segmentul de arteră aortă balonizată) fiind exclus din circulaţie. Uneori acest tip de tratament nu se poate realiza din cauza situaţiei anatomice particulare a pacientului sau a costurilor crescute.

Tratamentul chirurgical care constă în excizia segmentului de arteră aortă balonizat și înlocuirea acestuia cu un tub de material sintetic.

Ce trebuie să facă un pacient diagnosticat cu anevrism de aortă?

Dacă anevrismul de aortă are un diametru mic (sub 5 cm), pacientul trebuie să intre într-un program de urmărire CT, RMN sau ecografic. Dacă diametrul transversal al anevrismului de aortă este peste 5,5 cm, pacientul trebuie să fie tratat intervenţional (chirurgical sau endovascular) în funcţie de particularităţile anatomice și bolile asociate ale pacientului.

În cazul în care pacientul nu se tratează intervenţional atunci când diametrul transversal al anevrismului depășește 5,5 cm, riscul de ruptură al anevrismului este foarte mare. Mortalitatea postoperatorie în cazurile de anevrism de aortă abdominal nerupt poate fi în jur de 1%, în timp ce mortalitatea operatorie la pacienţii cu anevrism de aortă abdominală rupt poate ajunge la 90%.

De aceea, este bine să se depună toate eforturile ca pacientul să fie operat înaintea ruperii anevrismului pentru a se evita un risc operator foarte mare. Deoarece anevrismul de aortă nu are nici un simptom până când este aproape să se rupă, această boala este denumită și „criminalul tăcut” pentru ca atunci când apare durerea, uneori este prea târziu să se poată interveni.

Care sunt cerinţele unui centru specializat în tratamentul anevrismului de aortă?

Spitalul Monza îndeplinește toate cerinţele necesare, făcând posibilă rezolvarea acestui tip de patologie complexă la cele mai înalte standarde prin intermediul următoarelor:

• Personal antrenat în tratarea unei astfel de patologii (chirurgi și asistente vasculari și cardiovasculari) cu experienţă în tratamentul chirurgical și endovascular al anevrismului de aortă.
• Medici anesteziști familiarizaţi cu menţinerea și suportul unor pacienţi cu o astfel de patologie.
• Infrastructură care să permită diagnosticul și tratamentul în bune condiţii a oricărui tip de anevrism de aortă (sală de operaţie hibridă care permite tratament endovascular, mijloace de diagnostic imagistic: ecografic, CT, RMN).