Care sunt cauzele strabismului?

Strabismul poate fi cauzat de mai mulți factori, printre care:

• Ereditatea
• Viciile de refracție (dioptrii)
• Vederea scăzută din cauza unor leziuni, cataracte sau tumori intraoculare
• Afecțiuni neurologice
• Probleme ale mușchilor oculari sau ale orbitei
• Cauze necunoscute

Care sunt semnele strabismului?

Principalul semn este lipsa alinierii axelor vizuale ale ochilor. Alteori, sunt semne indirecte, cum ar fi închiderea unuia dintre ochi în lumină puternică sau înclinarea capului într-o parte.

Ce este pseudostrabismul?

Unii copii pot părea că au strabism, deși în realitate nu este cazul. Aceasta iluzie, numită pseudostrabism, este cauzată de baza nasului mai lată și pliul cutanat din unghiul intern al ochiului, care dispare pe măsură ce copilul crește.

Ce este vederea binoculară?

Vederea binoculară reprezintă capacitatea creierului de a percepe imaginea unui obiect simultan cu amândoi ochii. Pe lângă alte avantaje, aceasta este necesară pentru a vedea obiectele stereoscopic, adică vederea „în spaţiu”.

Ce este ambliopia?

Ambliopia sau “ ochiul leneş”, este o boală a sistemului vizual caracterizată prin scăderea vederii. Ambliopia este o consecinţă a unei dereglări a vederii binoculare, fără leziune organică. Copii pot dezvolta ambliopie încă de la naştere până la vârsta de 7 ani.

Copilul cu ambliopie nu realizează că nu vede bine cu un ochi. Astfel, creierul ignoră imaginile de la nivelul ochiului cu probleme şi percepe numai imaginile de la nivelul ochiului sănătos. Este foarte greu de depistat această boală tocmai pentru că, prin acţiunea creierului de a suprima imaginea deficitară, cei afectaţi de ambliopie văd bine cu ambii ochi deschişi. Cu cât este diagnosticată mai devreme, cu atât şansele de tratare sunt mai crescute. Ambliopia de obicei afectează doar un singur ochi dar poate apărea şi la ambii ochi.

La copiii mici cu strabism creierul învață să evite confuzia existenței a două imagini, neutralizând (ignorând) imaginea recepţionată de la un ochi, de obicei cel care este mai frecvent deviat.

Gradele ambliopiei

• profundă (AV < 0,1 )
• medie (AV = 0,2-0,5)
• ușoară (AV > 0,5)

Momentul examinării oftalmologice în strabism

Este foarte important ca examinarea oculară în strabism să fie facută cât mai aproape de momentul observării deviaţiei oculare.

Examinarea are ca scop decelarea cauzei care a produs strabismul şi decizia asupra tipului de tratament necesar.

Cele mai frecvente tipuri de strabism

Esotropia reprezintă deviaţia spre nas a ochilor.

• Esotropia congenitală – este un strabism convergent ce apare în primele luni de viaţă, frecvent întâlnită. Deviaţia orizontală este frecvent asociată şi cu o deviaţie verticală sau cu nistagmus.Tratamentul este aproape exclusiv chirurgical, de cele mai multe ori fiind necesară mai mult de o operaţie, din cauza complexităţii acestui strabism. Studiile efectuate au arătat că se obţin rezultate mai bune pe termen lung atunci când se intervine chirurgical în primii 2 ani de viaţă – astfel, există mai multe şanse de a avea vedere binoculară, adică de a dezvolta abilitatea de a vedea cu amândoi ochii în acelaşi timp.

• Esotropia acomodativă – este un strabism convergent ce apare de cele mai multe ori, după vârsta de 2 ani. Este însoțită de defecte de refracţie, cel mai frecvent de hipermetropie. Efortul de acomodare pe care copilul îl face pentru a vedea clar determină deviaţia către nas a ochilor. Această deviaţie poate apare atunci când copilul priveşte la distanţă, la apropiere sau în ambele situaţii. Ochelarii scad efortul de acomodaţie şi corectează poziţia ochilor. Câteodată sunt necesare lentile bifocale sau progresive pentru efortul de aproape. Este normal ca ochii să devieze către înăuntru când copilul nu poartă ochelarii şi uneori deviaţia poate fi mai vizibilă decât înainte de purtarea lor. Esenţial este ca ochii să fie aliniaţi atunci când priveşte prin ochelari. Dacă deviaţia nu se reduce semnificativ în timpul purtării corecţiei, este indicată chirurgia. Operaţia trebuie să elimine deviaţia pe care ochelarii nu o pot corecta, de aceea postoperator, purtarea ochelarilor se continuă, cel puţin pentru o perioadă de timp.

 

Exotropia reprezintă deviaţia către în afara a ochilor si poate fi congenitală (prezentă la naștere) sau dobândită.

• Exotropia congenitală – este deviaţia către în afară a ochilor ce apare la naştere sau în primele luni de viaţă. Nou-născuții au dificultăţi de aliniere a ochilor, dar orice deviație constantă după vârsta de 4-6 luni reprezintă o indicaţie pentru o examinare oftalmologică. Uneori sunt necesare și anumite investigaţii generale pentru a ne asigura că nu este şi o altă problemă de sănătate.

• Exotropia intermitentă – poate debuta cu o deviaţie latentă numită exoforie, adică deviaţia ochilor atunci când copilul nu este atent sau priveşte la distanţă dar care dispare atunci când îi atragem atenţia, din cauza unui efort de aliniere a celor doi ochi. Aceasta deviaţie poate aparea din ce în ce mai des sau poate deveni constantă. Adulţii cu exotropie intermitentă pot prezenta această deviaţie ocazional, atunci când sunt obosiţi, se simt rău sau au consumat alcool.

Unii copii închid unul dintre ochi sau se freacă la ochi când este lumină puternică, deoarece aceasta accentuează deviaţia. Vederea se poate înceţoşa sau chiar poate apărea vedere dublă când ochii nu sunt aliniaţi. Unii pacienţi simt că ceva nu este în ordine cu poziţia ochilor, dar nu pot preciza exact ce anume. Acest tip de strabism nu se îmbunătăţeşte spontan, dar în unele situaţii poate fi controlat prin exerciţii sau purtarea ochelarilor. Indicaţiile intervenţiei chirurgicale pot varia, dar în general operaţia este recomandată atunci când exotropia este prezentă des, pacientul este simptomatic (senzaţie de corp străin, vedere dublă) sau când sunt semne de deteriorare a vederii binoculare.

• Exotropia senzorială – exotropia care apare la un ochi cu vederea foarte scăzută. Poate apărea în copilărie atunci când unul dintre ochi vede foarte slab sau la adulţi, din cauza pierderii vederii la unul dintre ochi. Examinarea oftalmologică trebuie făcută cât mai curând pentru a trata, dacă este posibil, afecţiunea care determină scăderea vederii. În cazul în care vederea nu mai poate fi restabilită cu tratament, chirurgia strabismului este o opţiune.

 

• Exotropia consecutivă – este deviaţia către în afară a ochilor ce apare după chirurgia strabismului convergent. Poate apărea la scurt timp sau după mai mulţi ani de la operaţie.

 

Deviaţia verticală disociată (DVD) apare atunci când unul dintre ochi deviază în sus.

Aceasta poate fi prezentă ocazional, atunci când copilul este obosit sau priveşte la distanţă, sau poate fi prezentă tot timpul. Mărimea deviaţiei poate varia pe parcursul zilei. Deseori, părintele remarcă această deviaţie verticală doar la un ochi, dar testele oftalmologice demonstrează că este de fapt, bilaterală. Această deviaţie apare în jurul vârstei de 2-3 ani şi este frecvent asociată cu strabismul ce debutează la vârstă mică (în primele luni de viaţă). Uneori, copiii operaţi la vârstă mică pentru esotropie congenitală dezvoltă DVD mai târziu în viaţă. Ochelarii sau picăturile pot reduce uneori frecvenţa DVD, dar tratamentul chirurgical este indicat când deviaţia este mare sau prezentă des. Scopul intervenţiei chirurgicale este de a diminua frecvenţa şi mărimea deviaţiei. Exerciţiile ortoptice nu au nici un efect asupra acestui tip de strabism.

Tratamentul oftalmologic în strabism

Optic: uneori simpla corecţie a viciului de refracţie şi purtarea corecţiei optice are ca rezultat realinierea ochilor.

Ortoptic:

• efectuarea de exerciţii ortoptice în anumite forme de strabism
• purtarea de prisme

Ocluzia unui ochi: de foarte multe ori, strabismul este însoțit de ambliopie, adică de vederea scăzută a unuia dintre ochi, de obicei cel care deviază mai mult. Ocluzia ochiului cu vedere mai bună un anumit timp, duce la recâştigarea acuității vizuale a ochiului neacoperit, dacă acest tip de tratament se face la vârsta mică (până la 6-7 ani).

Chirurgia: în anumite tipuri de strabism, chirurgia are pe lângă scopul estetic, de realiniere a ochilor şi un scop funcţional de înlăturare a vederii duble, când aceasta există, sau de recuperare a vederii binoculare cum este cazul în esotropia congenitală. Dacă operaţia pentru realinierea ochilor se face devreme, până la 2 ani, există şanse de recuperare a vederii binoculare.

În ce constă operaţia de strabism?

Este important de menționat că nicăieri în lume nu se utilizează laserul pentru efectuarea acestei operaţii. Operaţia de strabism se face pe muşchii oculari care sunt fie întăriți prin scurtarea lor, fie slăbiţi prin poziţionarea lor uşor mai posterior pe ochi.

Există şi alte tipuri speciale de operaţii pentru forme aparte de strabism. Detalii în plus vă vor fi date de către medicul consultant. Operaţia poate fi făcută atât la un ochi cât şi la ambii ochi, decizia asupra felului intervenţiei se ia în funcţie de tipul de strabism. Intervenţiile de strabism se fac în anestezie generală de obicei, iar operaţia poate fi făcută la orice vârstă.

Pentru o evaluare detaliată și un plan de tratament personalizat, contactează-ne la numărul de telefon 𝟎𝟕𝟐𝟏 𝟎𝟒𝟗 𝟎𝟒𝟗