Sari la conținut

Meningiomul

Cauze și simptome

Ce este meningiomul?

Meningioamele reprezintă acele tumori care au ca origine meningele cranio-spinal, membrana ce înconjoară și protejează creierul și măduva spinării. Deși cele mai multe nu sunt canceroase, ele pot cauza probleme ca urmare a creșterii lor în volum și prin aceasta a comprimării, deplasării și, mai rar, infiltrării structurilor adiacente (creier, măduva spinării, nervi, vase etc.).

Care sunt cauzele apariţiei meningioamelor?

Cauzele ce duc la apariţia acestor tumori nu sunt bine înţelese, putând fi implicaţi factori de mediu și/sau genetici (ex.: neurofibromatoza).  Creșterea lor este de obicei lentă, de-a lungul multor ani.

În 90% din cazuri, ele se localizează la nivelul capului în interiorul craniului (convexitatea sau baza craniului), dar pot exista și în jurul măduvei spinării sau la nivelul tecii nervului optic,  membrana ce aparţine meningelui și înconjoară nervul ce conectează ochiul de creier. Cel mai frecvent sunt tumori unice, însă pot fi și multiple, caz care definește meningiomatoza.

Cum se manifestă?

Există un spectru larg de manifestări date de meningioame care variază de la lipsa oricărui semn sau simptom, la cefalee, crize comiţiale,  diverse deficite neurologice focale  (Ex: deficite de nervi cranieni, deficite motorii sau senzitive ale membrelor și trunchiului, probleme sfincteriene, tulburări de vorbire, tulburări cognitive) și chiar comă. În mare, dacă aveţi deficite de nervi cranieni, ele se pot exprima prin:

  • tulburări vizuale (câmp vizual și/sau acuitate vizuala)
  • anosmii (imposibilitatea simţirii mirosului)
  • tulburări ale mișcărilor oculare ce duc la vedere dublă
  • tulburări ale deschiderii pleoapelor
  • tulburarea sensibilităţii feţei, tulburări gustative și/sau îngreunarea masticaţiei
  • tulburări ale mișcării mușchilor mimicii („căderea” colţului gurii, imposibilitatea închiderii complete a ochiului )
  • pierderea auzului
  • tulburări de echilibru și vertij, nistagmus (mișcări anormale, sacadate ale ochilor)
  • probleme de deglutiţie
  • tulburări ale secreţiei lacrimale și/sau salivare
  • deficit al mișcării spre superior al unui umăr
  • deficit de mișcare a limbii

Diminuarea forţei musculare la nivelul membrelor superioare și/sau inferioare poate determina:

  • monopareza (un singur membru, fie inferior, fie superior)
  • hemipareza (membrul superior și inferior de pe aceiași parte)
  • parapareza (membrele inferioare)
  • tetrapareza (toate membrele afectate)
  • deficite complexe (ex. membrul superior de pe o parte și membrul inferior de pe cealaltă), apar frecvent în memingiomatoze

Tulburările cognitive pot fi de gândire, de personalitate, de memorie etc.

Când volumul tumoral ajunge la un punct critic, presiunea intracraniană crește. Acest fenomen poate duce la cefalee intensă, greaţă și vărsături. De asemenea, căile de drenaj ale lichidului cefalorahidian (lichidul din jurul și din interiorul creierului) pot fi blocate de meningioame, ceea ce poate duce la hipertensiune intracraniană, a cărei evoluţie poate fi fatală.

Diagnostic și tratament

Cum se tratează meningioamele?

Tratamentul poate fi chirurgical, prin radiochirurgie, radioterapie sau o combinaţie a acestora. În unele cazuri, este necesară numai o urmărire atentă (RMN), intervenţia terapeutică impunându-se doar în faţa unei evoluţii tumorale potenţial periculoase.

Cum se pune diagnosticul?

Manifestările de mai sus, duc la efectuarea unui examen imagistic (CT sau RMN).Uneori descoperirea meningiomului poate fi fortuită (CT sau RMN făcut în cadrul bilanţului altor boli – ex.: afecţiuni ORL). RMN-ul cu și fără substanţă de contrast reprezintă standardul de aur în diagnosticul acestei boli. El oferă o imagine detaliată a creierului și a tumorii, absolut necesară pentru diagnosticul și planingul chirurgical optimal. Acest examen pune diagnosticul în majoritatea cazurilor, însă certitudinea o obţinem numai în urma examenului histopatologic postoperator (prelevarea și analiza unei bucăţi tumorale). În unele cazuri pot fi necesare examene suplimentare pentru bilanţul complet al leziunii cum ar fi: arteriografia, teste electrofiziologice, examen oftalmologic, examen ORL etc..

Pentru a asigura calitatea actului operator, este nevoie de obţinerea unor imagini de RMN particulare, dedicate planingului operator și navigaţiei intraoperatorii (volume 3D speciale, tractografie, amgio-RM de mai multe tipuri, spectroscopie, perfuzie  etc.). RMN-ul este un examen complex, operator dependent, care pentru a fi maximum informativ necesită o excelentă specializare și o dotare adecvată. În etapa postoperatorie, medicul anatomopatolog joacă un rol deosebit de important, acesta punând diagnosticul de certitudine și prin aceasta influenţând decisiv eventualele tratamente postoperatorii. Echipa noastră colaborează cu unii dintre cei mai buni anatomopatologi, care sunt supraspecializaţi în afecţiuni neurochirurgicale.

Am fost diagnosticat cu meningiom (sau meningiomatoză). Ce fac?

Pacientul diagnosticat cu meningiom (sau cu meningiomatoză) este orientat către neurochirurg. În funcţie de localizare, volum, tulburări neurologice, bolile asociate și alţi factori de risc, neurochirurgul va evalua care este tratamentul optim. Astfel poate fi propus un tratament neurochirurgical, radiochirurgical, radioterapeutic sau o combinaţie a acestora. Uneori o simplă supraveghere poate fi cea mai bună alegere.

Intervenţia chirurgicală

Cât de urgentă este operaţia?

Pacientul trebuie să fie conștient că odată apărut un deficit neurologic, șansa de recuperare scade cu trecerea timpului. După zile, săptămâni sau chiar câteva luni de la apariţia unei probleme neurologice (deficit neurologic), șansele de recuperare după tratament sunt relativ bune, însă cu trecerea timpului ele sunt drastic diminuate. Astfel, o prezentare rapidă în consultaţie neurochirurgicală și tratamentul adecvat, oferă șansele cele mai bune pentru o eventuală recuperare. Dacă pacientul prezintă crize comiţiale induse de meningiom, tratamentul poate duce la scăderea frecvenţei sau chiar dispariţia acestora, trecerea timpului scăzând șansele de ameliorare. Din fericire în cele mai multe cazuri, după consultul neurochirurgical, pacientul are timp suficient pentru a lua o decizie, astfel având oportunitatea de a se informa corespunzător.

Am acceptat intervenţia chirurgicală. Ce se întâmplă acum?

Dacă pacientul are indicaţie chirurgicală și acceptă intervenţia, o dată a operaţiei îi va fi propusă, astfel încât să nu existe o pierdere de șanse pentru el și să corespundă atât programului lui, cât și celui al echipei BRAIN Institute. Cazurile urgente au prioritate. Consultul anestezic preoperator este obligatoriu și va fi efectuat cu cel puţin două zile înaintea datei planificate a operaţiei. Poate fi necesară efectuarea unor examene suplimentare de imagistică (IRM, CT), electrofiziologie , ORL, oftalmologice etc..

Pacientul este internat seara înaintea operaţiei pentru a fi văzut de anestezist și de chirurgul care îl va opera a doua zi. El este rugat să nu mai mănânce și să nu mai bea nimic după miezul nopţii. Știm foarte bine că există un anumit nivel de anxietate și nu trebuie decât să fim anunţaţi, pentru a găsi o soluţie la aceasta, normală de altfel, înaintea oricărei operaţii. Pacientul va face un duș cu șampon cu betadină în seara internării și în dimineaţa operaţiei, pentru a diminua riscurile unei infecţii postoperatorii.

Dimineaţa pacientul este condus în sala de operaţii de către o asistentă medicală. Va fi adormit de către anestezist în sala de operaţii. Echipa chirurgicală va începe poziţionarea pacientului pe masă și instalarea câmpurilor operatorii. Pacientul este așezat în poziţia anatomică cea mai eficientă pentru chirurg. Poziţionarea pacientului ţine cont și de confortul acestuia, chiar dacă este adormit, astfel încât la trezire să nu prezinte niciun disconfort cauzat de așezarea neadecvată pe masa de operaţii – escare, întinderi musculare, amorţeli etc. Pacienţii noștri nu sunt rași în tot capul, ci doar minim  în zona inciziei (nu depășește câţiva cm în lungime și aprox. 5 mm în lăţime) și care în cele mai multe cazuri este invizibilă postoperator, fiind ascunsă de păr.

Intervenţia chirurgicală se face minim invaziv, realizând microcraniotomii (deschiderea cât mai mică a cutiei craniene), ghidate de un sistem de neuronavigaţie ce oferă o precizie  milimetrică. Pacientul va fi monitorizat electrofiziologic în funcţie de riscul fiecărei operaţii (potenţiale evocate motorii, senzitive, monitorizare de nervi cranieni și/sau periferici). Prin disecţii realizate cu instrumente microchirurgicale precise și întotdeauna sub microscopul operator, asistat endoscopic după caz, se poate diseca tumora de ţesuturile normale din jur. Un ajutor esenţial este dat de cavitron (un aspirator ultrasonic dedicat operaţiilor microchirurgicale), având posibilitatea de a extirpa tumora fără a manipula ţesuturile normale din jurul acesteia. Datorită sistemului de neuronavigaţie, chirurgul primește în timp real informaţii esenţiale despre localizarea intraoperatorie (în lipsa acestui echipament localizarea intraoperatorie putând fi uneori foarte dificilă și riscul de complicaţii poate deveni major). După înlăturarea tumorii osul se repoziţionează și se fixează cu plăcuţe si șuruburi de titan, obţinând astfel un bun rezultat estetic, lucru deosebit de important. Firele cu care se închide pielea sunt resorbabile și nu necesită înlăturarea lor (cad singure sub duș). Uneori tumora nu este înlăturată în întregime, lăsându-se deliberat un reziduu care poate necesita un tratament alternativ (radiochirurgie sau radioterapie) sau o simplă urmărire. Aceasta atitudine este impusă de riscurile inacceptabile (neurologice sau de altă natură) asociate unei ablaţii complete. Tratamentele complementare utilizate azi, oferă o rată foarte mare de vindecare. Radioterapeuţii si radiochirurgii cu care colaborăm, oferă tratamente la cele mai înalte standarde.

Care sunt riscurile și complicaţiile operaţiei?

Riscurile operatorii sunt  dependente de localizare, raporturi anatomice, mărimea meningiomului, boli asociate etc. și ele vor fi discutate cu fiecare pacient în parte în timpul consultaţiei neurochirurgicale.

Complicaţii posibile pentru toate meningioamele, indiferent de localizare sunt :

  • anestezice – pacientul trebuie adormit și trezit – cu tehnologia și specializarea echipei anesteziologice aceste riscuri sunt foarte mici;
  • riscuri trombembolice – minimizate prin evaluare preoperatorie și prin măsuri active preoperatorii, peroperatorii și postoperatorii;
  • riscul infecţios – aproximativ 1%;
  • hematom de sit operator.

La acestea se adaugă riscurile neurologice care sunt în funcţie de localizarea tumorii și raporturile sale cu structurile din jur. De obicei, complicaţiile majore (noi deficite neurologice permanente, ischemii cerebrale majore, leziuni vasculare etc.) sunt sub 1 % iar cele minore sunt sub 5%. Mortalitatea este sub 1%. Un pacient operat de o tumoră intracraniană supratentorială (tentoriul reprezintă o parte a meningelui care desparte cerebelul de emisferele cerebrale) are un risc de a dezvolta o epilepsie , însă tehnica operatorie din zilele noastre permite diminuarea importantă a acestuia. Dacă totuși apare această condiţie este tratată în cele mai multe cazuri medical, cu rezultate excelente.

După externare, pacientul va fi revăzut în consultaţie cu un IRM de control la intervale bine stabilite în funcţie de diagnosticul histopatologic final al meningiomului.  Cum am mai spus majoritatea meningioamelor sunt tumori benigne care odată operate au un risc minim de recidivă.  În 2-3% din cazuri ele sunt maligne, necesitând tratamente suplimentare (radioterapie și/sau radiochirurgie), iar în aproximativ 15% sunt atipice („border line” – adică au o evoluţie între cele benigne și cele maligne), fapt care poate duce la recidive frecvente și chiar la transformarea malignă. Meningioamele atipice necesită, de asemenea, tratamente complementare (radioterapie și/sau radiochirurgie).

Tratamentul post-operator

Ce se întâmplă după operaţie?

După operaţie pacientul este trezit în sala de operaţii pentru a evalua rapid și optimal starea sa neurologică și apoi transferat în secţia de terapie intensivă unde este monitorizat de obicei până a doua zi. În majoritatea cazurilor (atunci când starea de sănătate permite) a doua zi pacienţii sunt transferaţi în secţia de neurochirurgie unde rămân câteva zile, în medie 2-3 zile. Un IRM va fi realizat a doua zi după operaţie, pentru a evalua rezecţia tumorii și eventuale complicaţii postoperatorii (ex hematom).

Prognostic

Care este prognosticul?

Cel mai important factor prognostic este reprezentat de tipul histologic al meningiomului.

Astfel meningioamele benigne operate, au un prognostic excelent, nemodificând semnificativ speranţa de viaţă în raport cu populaţia generală.

Alţi factori prognostici importanţi sunt reprezentaţi de rezecţia totală a tumorii, vârsta <60 de ani la diagnostic, și starea generală și neurologică la momentul tratamentului.

Pacientul trebuie să înţeleagă că fiecare caz este unic și că echipa BRAIN Institute face totul pentru a-i pune la dispoziţie cele mai bune tratamente ale momentului, efectuate de unii dintre cei mai buni specialiști. Medicii noștri vă vor fi aproape tot timpul și veţi găsi în ei un interlocutor oricând dispus să vă răspundă la întrebări și să vă ofere un suport moral și profesional de cea mai bună calitate.

Urmărește-ne pe rețelele de socializare

Spitalul Monza - Chirurgie complexă

Copyright © 2024 MONZA ARES SRL , CUI: 48907340, Reg. Com. J40/18808/2023