Dr. Roxana Dragomir, medic primar recuperare, medicină fizică și balneologie în cadrul Spitalului Monza:
“Reabilitarea medicală este o specialitate clinică şi terapeutică independentă, responsabilă de prevenirea, diagnosticarea, tratarea şi managementul reabilitării persoanelor cu afecţiuni dizabilitante şi a comorbidităţilor la toate vârstele. Reabilitarea medicală se realizează de către o echipă multiprofesională (medic, kinetoterapeut, fizioterapeut, maseur, psiholog) ce utilizează o gamă variată de proceduri specifice (electroterapie, termoterapie, kinetoterapie, hidrokinetoterapie, masaj, etc), aplicate numai la indicaţia medicului specialist de reabilitare medicală sau de către acesta.
Reabilitarea cardiacă reprezintă un program de exerciții și educație conceput cu scopul de refacere a capacității funcționale la o persoană care a fost supusă unei intervenţii de chirurgie cardiacă, vasculară sau toracică, care a suferit un infarct miocardic, montare de stent sau care suferă de o boală cardiovasculară, având ca scop obținerea celui mai bun nivel posibil de autonomie și psihoemoțional, calitate a vieţii și reintegrare socio-profesională.
Scurt istoric al reabilitării cardiace
Prima recomandare privind “reabilitarea cardiacă” s-a descris în anul 1912 pentru infarctul miocardic (IMA) și aceea era repausul la pat timp de 2 luni pentru a evita complicațiile majore.
Ulterior, în 1930, recomandarea era de repaus la pat timp de 6 săptămâni, reducerea activității intense pentru o perioadă îndelungată, iar reintegrarea socială și profesională și un stil de viață mai activ nu se luau în discuție. Anii ’50 au venit cu implementarea unor programe de mobilizare timpurie – la 4 săptămâni și apoi la 14 zile post infarct, scopul fiind reducerea complicațiilor imobilizării prelungite: tromboză venoasă profundă, trombemolism pulmonar, decondiționarea. În anii ‘70 și ‘80, durata de spitalizare post infarct s-a redus prin presiunile determinate de costuri, dar și prin beneficiile determinate de inițierea mobilizării precoce.
S-au descris și în țara noastră primele programe în anii ‘70-’80, tot post infarct miocardic. În prezent, programele de reabilitare cardiovasculară se inițiază în primele 48-72 de ore, mai ales postoperator și post IMA, cu scopul de a preveni complicațiile, de a reduce perioada de spitalizare și costurile unei spitalizări prelungite (programele sunt adaptate stării generale a pacientului și individualizate, în funcție de comorbidități), dar și de a crește șansa de reintegrare socio-profesională pentru acești bolnavi, care pentru multă vreme s-a crezut ca nu mai trebuie să revină în câmpul muncii, că boala cardiacă sau statusul postoperator reprezintă un handicap.
Ce urmărim prin programele de reabilitare cardiacă?
● Scăderea durerii (prin eliberarea de endorfine naturale)
● Creșterea capacității funcționale și a toleranței la efort
● Combaterea sindromului de decondiționare
● Îmbunătățirea nivelului psiho-emoțional
● Îmbunătățirea calității vieții
● Reintegrarea socio-profesională
●Prevenirea unor noi evenimente cardiace prin controlul asupra factorilor de risc cardiovascular modificabili (fumatul, dislipidemia, hipertensiunea arterială esențială – HTAE, diabetul zaharat – DZ, sedentarismul și obezitatea, stresul psihosocial)
● Scăderea mortalității și morbidității prin evenimente cardiace.
Cine beneficiază de reabilitare cardiacă?
Este o întrebare la care răspunsul în variantă scurtă este: “toți bolnavii care suferă de afecțiuni cardiovasculare și consecințe ale acestora”. În variantă detaliată, aș enumera toate indicațiile:
● Afecțiunile cardiace: infarctul miocardic (pentru care s-a efectuat și prima descriere a unui program de recuperare), pacienții cu status post implantare de stent cardiac, cardiopatie ischemică, angină stabilă, insuficiență cardiacă stadiul I/II (dar și stadiile avansate, însă echilibrate și sub atenta urmărire împreună cu medicul cardiolog), hipertensiune arterială, implantare de stimulatoare cardiace
●Afecțiuni chirurgicale:valvulopatii operate, chirugia arterei aorte ascendente, aortei toracice și abdominale, bypass aortocoronarian, transplant cord/pulmon
●Afecțiuni vasculare: arteriopatie obliterantă operată și neoperată; varice hidrostatice; insuficiență venoasă cronică
● Prevenție secundară (prevenirea unor noi evenimente cardiovasculare sau decompensări ale celor deja cunoscute)
● Nu în ultimul rând, ceva ce trebuie să fie înaintea celor enumerate mai sus,prevenția primară, prin screening la populația sănătoasă, pentru a identifica factorii de risc cardiovascular și a-i trata înainte ca boala să se dezvolte.
Programul de reabilitare cardiacă are și anumite limite, pe de o parte legate de starea pacientului la momentul efectuării programului, pe altă parte legată de contraindicații. De aceea, programul de reabilitare cardiovasculară este întocmit de către medicul de recuperare medicală, după o evaluare amanunțită împreună cu medicul cardiolog curant, având la bază o anamneză completă, un istoric detaliat al bolii cardiace, un examen clinic atent, investigații paraclinice.
Dintre contraindicații, m-aș opri la: sindroamele coronariene acute, extrasistolia ventriculară de repaus, hipotensiunea arterială ortostatică, stenoza aortică severă, boli sistemice, febră, tahicardia sinusală necontrolată – peste 120 bătăi/minut; tulburări de ritm cardiac (cu frecvență cardiacă crescută), insuficiență cardiacă decompensată, pericardite acute, trombembolism pulmonar recent, tromboflebită membre inferioare recente, DZ dezechilibrat (peste 400 mg/dl glicemie), patologie musculo-scheletală severă (care poate limita programul de recuperare).
Complianța și reușita tratamentului se bazează pe câștigarea încrederii în medic și în programul de recuperare. Încrederea în recomandările terapeutice este esențială pentru schimbarea și respectarea unui stil de viață sănătos, diferit complet de cel pe care l-a cunoscut până la momentul îmbolnăvirii.”
Mai multe detalii despre Dr. Roxana Dragomir puteți găsi aici: https://www.spitalulmonza.ro/medic/dr-roxana-dragomir/.
