Studiul electrofiziologic constă în introducerea cateterelor sub anestezie locală, prin intermediul venei femurale de la nivelul inghinal sau al unei vene a braţului de sonde multipolare, care sunt, apoi, poziţionate în interiorul cavităţilor cardiace (de obicei, în atriul și ventriculul drept, pe fasciculul lui His și, dacă este necesar, în sinusul coronarian). Aceleași catetere pot fi utilizate fie pentru stimularea electrică a inimii (sunt furnizate impulsuri electrice de intensitate foarte mică), fie pentru înregistrarea semnalelor endocavitare. Procedura este efectuată cu amplificatoare adecvate, capabile să analizeze semnale electrice de ordinul milivolţilor.

Examinarea are loc, de obicei, pe perioada unei spitalizări de scurta durată (2-3 zile) cu scopul de a:

• evalua funcţionalitatea sistemului excito-conductor;
• identifica mecanismul tahiaritmiilor;
• identifica eventuala patogeneză aritmică a simptomelor paroxistice (palpitaţii, lipotimii, sincope);
• stratifica riscul pacienţilor cu aritmii;
• evalua eficacitatea unui medicament în prevenţia tahiaritmiilor.